Păcate de moarte: Legea lui Moise le enumeră

Păcate de moarte Cain îl ucide pe Abel

Păcate de moarte: fapte grave pentru care, sub Lege, făptașul era omorât. În schimb, azi, creștinul care le-a comis e lăsat pe mâna Satanei pentru ca, murind nefiresc, să îi fie mântuit sufletul. Se numește „mântuire ca prin foc”: salvat, dar fără nicio răsplată.

Păcate de moarte sunt faptele cu pedeapsă capitală în Legea lui Moise

Lista faptelor rele pentru care pedeapsa era capitală, după Legea lui Moise, reprezintă lista păcatelor de moarte. Pentru non-evrei, din acea listă e exclusă încălcarea Sabatului. Acesta era un semn vizibil care diferenția evreii de celelalte popoare (semnul ascuns fiind tăierea împrejur).

După Înviere, pentru comiterea păcatelor de moarte, oamenii nu mai sunt scoși în afara orașului și bătuți cu pietre, în schimb sunt lăsați pe mâna Diavolului.

Am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Iisus.
(1 Corinteni 5:5)

Păcate de moarte în Legea lui Moise

Cu excepția încălcării zilei Sabatului prin efectuarea unei munci în intervalul vineri seara – sâmbătă seara, lista păcatelor de moarte în Legea lui Moise cuprinde:

Fapte care încalcă sanctitatea vieții

  1. Uciderea unei persoane
    Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. (Exod 21:12)
  2. Sacrificarea unei ființe umane idolilor
    Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din țară să-l ucidă cu pietre. (Levitic 20:2)
  3. Neglijența asupra căreia s-au tras anterior semnale de alarmă, din care rezultă moartea cuiva
    Dacă boul avea obicei mai înainte să împungă și stăpânul fusese înștiințat de lucrul acesta și nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, și stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. (Exod 21:29)
  4. Rănirea cu efecte permanente sau uciderea a unui copil nenăscut
    Dacă se ceartă doi oameni și lovesc pe o femeie însărcinată și o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă pusă de bărbatul femeii și pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă. (Exod 21:22,23)
  5. Mărturie falsă în împrejurări de viață și moarte (sperjur)
    Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos și că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său atunci să-i faceți cum avea el de gând să facă fratelui său. (Deuteronom 19:18,19)

Comportament brutal asupra demnității și purității unei persoane

  1. Violul
    Dacă omul acela întâlnește în câmp pe fata logodită, o apucă cu sila și se culcă cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea. Fetei să nu-i faci nimic. (Deuteronom 22:25,26)
  2. Răpirea de persoane și traficul de carne vie
    Cine va fura un om și-l va vinde sau îl va ține în mâinile lui să fie pedepsit cu moartea. (Exod 21:16)
  3. Lovirea sau blestemarea propriilor părinți
    Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. (Exod 20:15, 17)
Neprihănitul Ștefan a fost omorât cu pietre, deși nu a comis păcate de moarte.
Neprihănitul Ștefan a fost omorât cu pietre pe motiv de hulă,
deși nu a blestemase Numele lui Dumnezeu.

Fapte culpabile de natură religioasă

  1. Vrăjitoria
    Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. (Exod 22:18)
  2. Blestemarea Numelui lui Dumnezeu
    Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toți cei ce l-au auzit să-și pună mâinile pe capul lui și toată adunarea să-l ucidă cu pietre. (Levitic 24:14)
  3. Proorocia mincinoasă
    Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea. (Deuteronom 18:20)
  4. Nesupunerea la ierarhiile instituite ale templului/bisericii
    Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului Dumnezeului tău sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. (Deuteronom 17:12)

Fapte de natură sexuală

  1. Curvia
    Dacă o fată fecioară este logodită și o întâlnește un om în cetate și se culcă cu ea, să-i aduceți pe amândoi la poarta cetății, să-i ucideți cu pietre și să moară amândoi. (Deuteronom 22:23,24)
    Notă: Dacă fata nu era logodită, omul era obligat s-o ia de nevastă.
  2. Preacurvia
    Dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea. (Levitic 20:10)
  3. Incestul (aplicabil la rudenii de sânge sau prin alianță)
    Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său și descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela și femeia aceea să fie pedepsiți cu moartea. (Levitic 20:11)
  4. Homosexualitatea
    Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiți cu moartea. (Levitic 20:13)
  5. Zoofilia
    Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea, și vita s-o omorâți. Dacă o femeie se apropie de o vită ca să curvească cu ea, să ucizi și pe femeie, și pe vită. (Levitic 20:15, 16)
  6. Prostituția unei fete de preot
    Dacă fata unui preot se necinstește curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc. (Levitic 21:9)
  7. Minciună privind virginitatea
    Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s-a găsit fecioară, să scoată pe fată la ușa casei tatălui ei, să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate și să moară. (Deuteronom 22:20)

Citind lista realizăm, probabil, că e absurd ca un creștin să comită acele păcate de moarte.

Pentru rănirea neintenționată, cu efecte permanente, a unui copil nenăscut și pentru omorul din culpă, pedeapsa era tot moartea, însă făptașului i se dădea posibilitatea de a fugi într-una din cetățile de scăpare desemnate, din care să nu poată fi extrădat. Așadar, nu era omorât, dar trebuia să lase-n urmă tot ce-a avut. Pentru rănirea cu efecte permanente a unei persoane, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.

Ce înseamnă să fii dat pe mâna Diavolului

Din povestea lui Iov, în care Satana îl acuză pe neprihănitul Iov că-L slujește pe Dumnezeu doar pentru propriile beneficii materiale, aflăm ce înseamnă ca un om să fie dat pe mâna Satanei:

Domnul a zis Satanei: „Iată, ți-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.”
(Iov 2:6)

Știm ce s-a întâmplat în continuare:

Și Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creștetul capului.
(Iov 2:7)

Așadar, nu este un lucru plăcut ca un om să fie dat pe mâna Satanei, după cum spune Apostolul Pavel despre curvarul din Corint:

Am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Iisus.
(1 Corinteni 5:5)

Plata păcatului este moartea

Hristos a murit nu pentru ca oamenii să trăiască veșnic în trupul de carne pe care îl au acum, Hristos a murit pentru iertarea păcatelor, ca sufletele oamenilor să nu ajungă în Gheenă. Hristos ar fi murit pe cruce chiar dacă niciun om n-ar fi comis niciodată niciun păcat de moarte.

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.
(Romani 6:23)

Plata păcatului fiind moartea este la polul opus cu viața veșnică. Apoi primim lămurire de la Apostolul Ioan:

Orice nelegiuire este păcat, dar este un păcat care nu duce la moarte.
(1 Ioan 5:17)

Desigur, un credincios se căiește și de păcatele care nu duc la moarte. Despre care moarte este vorba în primul verset și despre care moarte este vorba în al doilea verset? În primul e vorba de moartea veșnică, în al doilea de curmarea vieții acesteia.

Dacă un credincios, în ziua de azi, hulește Numele lui Dumnezeu, riscă să moară? Chiar au rămas păcatele de moarte aceleași cu cele amintite în Legea lui Moise? Răspunsul este da, au rămas, dacă a rămas până și blasfemia (din păcate, înjuratul de Dumnezeu a ajuns banal în ziua de azi):

Să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii le-au pierdut și au căzut din credință. Din numărul lor sunt Imeneu și Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se învețe să nu hulească.
(1 Timotei 1:20)

Probabil, Apostolul Pavel obișnuia să se roage și pentru ei dar, când a aflat că aceștia hulesc, nu s-a mai rugat pentru ei, după cum zice și următorul verset:

Dacă vede cineva pe fratele său săvârșind un păcat care nu duce la moarte, să se roage și Dumnezeu îi va da viața, pentru cei ce n-au săvârșit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.
(1 Ioan 5:16)

Dacă Dumnezeu se hotărăște să ierte pe cineva de un păcat de moarte, rămâne la decizia Lui, însă e un risc pe care niciun creștin nu ar trebui să și-l asume; regele David s-a căit, dar tot a plătit cu patru fii pentru păcatul lui.

Despre mântuirea ca prin foc

Un musulman, dacă se creștinează, este iertat de toate păcatele sale de moarte. Odată creștinat, dacă acel credincios comite păcate de moarte, este asemănat cu un câine care-și mănâncă propria vomă:

În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” și „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă”.
(2 Petru 2:20)

Imaginea porcilor ne poate duce cu gândul la Fiul risipitor, care-și ceruse jumătatea cuvenită din avere, o risipise și ajunse să hrănească porcii cuiva pentru niște coji. După ce se hotărăște să se întoarcă la tatăl său, acesta îl primește înapoi cu bucurie, însă nu îi mai dă nicio avere, doar îl primește în casă. Jumătatea cealaltă îi rămâne fratelui risipitorului:

Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău.
(Luca 15:31)

Tatăl n-a spus: vei împărți din nou și jumătatea ta. Fiul cel mare a moștenit tot, fiul risipitor doar a fost primit în casă, fără nicio moștenire, deoarece își risipise partea. La fel s-ar putea spune despre cei care comit un păcat de moarte, se căiesc, trupul lor este dat pe mâna Satanei pentru a căpăta mântuirea ca prin foc:

Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
(1 Corinteni 3:15)

De aceea, cei care comit păcate de moarte nu vor mai avea o moștenire, la fel ca fiul risipitor:

Căci cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit.
(Evrei 6:6)

Alte păcate grave care i-au costat viața pe cei care le-au comis

Să îi facă pe oameni conștienți de gravitatea unor fapte, Dumnezeu i-a lovit cu moartea pe unii nelegiuiți.

Anania și Safira l-au mințit pe Dumnezeu

Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”

Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei.
(Faptele Apostolilor 5:1-10)

Totuși, Cain l-a mințit pe Dumnezeu în față că nu știe unde se află fratele său, Abel, după ce tocmai îl ucise, și a trăit. De ce?

Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege.
(Romani 5:15)

Probabil, dacă Legea lui Moise era dată lui Adam, cu toate pedepsele care țin de ea, umanitatea nu mai creștea în număr niciodată. Aceasta este încă o dovadă a bunătății lui Dumnezeu.

Onan practică malahia

Onan, știind că sămânța aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânța pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânță fratelui său. Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât și pe el.
(Geneza 38:8-9)

Se poate spune că și acesta este un păcat de moarte din moment ce a murit cel care l-a săvârșit. Iar Apostolul Pavel ne lămurește, punând malahia între preacurvie și sodomie, care sunt două păcate de moarte:

Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții,
nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
(1 Corinteni 6:9-10)

Uza atinge Sfântul Chivot al Legământului

Când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza și Domnul l-a lovit pentru că întinsese mâna pe chivot. Uza a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.
(1 Cronici 13:9-10)

Legământul cel vechi era reprezentat de respectivul chivot:

În chivot erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului.
(Evrei 9:4)

Astăzi, însă, dacă un creștin se împărtășește în chip necuviincios, face un păcat la fel de grav ca al lui Uza, căci în sângele lui Hristos e acum legământul, nu într-un chivot:

Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.
(Matei 26:28)

Căci cine mănâncă și bea își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi.
(1 Corinteni 11:29)

Probabil, pentru că au luat Împărtășania în chip necuviincios, trupul lor a fost dat pe mâna Satanei, care i-a lovit cu o boală.

Hula împotriva Duhului Sfânt, păcatul de neiertat

Să spui că Hristos scoate draci cu ajutorul Diavolului, e o hulă la adresa Duhului Sfânt, căci Hristos îi scotea cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu:

Atunci, I-au adus un îndrăcit orb și mut și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea. Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” Isus, care le cunoștea gândurile, le-a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăși nu poate dăinui. Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăția lui? Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri.

Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi. Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu strânge cu Mine risipește. De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat , dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
(Matei 12:12-32)

Cine spune că văzuse lucrarea Diavolului după ce el însuși asistase la o minune dumnezeiască, acela hulește împotriva Duhului Sfânt.

Vezi AICI material pe larg despre hula împotriva Duhului Sfânt!

Cum rămâne cu păcatele pe care le face un creștin, dar nu sunt păcate de moarte?

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.
(1 Ioan 1:9)

Vezi AICI diferența dintre păcat și fărădelege!