Melhisedec, un personaj misterios care apare într-un singur episod biblic, este un preot-rege care l-a binecuvântat pe Avram. Însă nu actualul Vechi Testament îl face misterios, ci Apostolul Pavel, care pare să citeze din surse necunoscute.

Vrei să afli direct răspunsul, fără alte detalii despre ce înseamnă rânduiala lui Melhisedec? Click AICI să ajungi direct la răspuns!

Ar fi bine, însă, să citiți tot materialul, pentru a descoperi înlănțuirea argumentelor biblice aduse, să nu ajungeți să vă puneți întrebări la care s-a răspuns în articol.

Pasajele biblice despre Melhisedec

Vom cita în întregime, unul după altul, toate pasajele biblice despre Melhisedec. Nu sunt multe. Însă vom vedea că, fără cristofania pe care o sugerează Apostolul Pavel, Melchisedec nu ar fi un personaj misterios. Melhisedec ar fi doar un preot al lui Dumnezeu de dinainte de preoția levitică (aaronică).

Împăratul Salemului e menționat prima dată în Geneza

După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer și a împăraților care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieșit în întâmpinare în valea Șave, sau Valea Împăratului. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin – el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.

Melhisedec a binecuvântat pe Avram și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului! Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială din toate.

Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii și ține bogățiile pentru tine”. Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului, și jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de ață, nici măcar o curea de încălțăminte, ca să nu zici: ‘Am îmbogățit pe Avram.’

Geneza 14:17-23

Melhisedec știa povestea creației, știa că Dumnezeu este „Ziditorul cerului și al pământului”. Vom reveni asupra acestui fapt când îi vom dezvălui identitatea.

A doua mențiune a lui Melhisedec e o profeție a lui David, în Psalmi

Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.”

Domnul a jurat și nu-I va părea rău: „Tu ești preot în veac, în felul lui Melhisedec.”

Psalm 110:1,4

Știm că acest psalm despre Mesia (Hristos) ca fiind preot în felul lui Melhisedec este scris sub inspirația Duhului Sfânt. O spune chiar Domnul Iisus Hristos. Dar pentru farisei, acest Psalm 110 a avut un mesaj atât de controversat încât nu I-au putut răspunde lui Iisus când le-a pus întrebări din acesta.

Pe când erau strânși la un loc fariseii, Iisus i-a întrebat: „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.

Și Iisus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’? Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?”

Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

Matei 22:41-46

Înseamnă că David a scris adevărul și despre Melhisedec în același Psalm 110. Da, David a fost nu numai rege, războinic, psalmist și cântăreț la instrumentele cu coarde, ci și proroc. Faptul că David a fost proroc (profet), a spus-o Apostolul Petru, chiar la predica din Ziua Cincizecimii.

Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie.

Faptele Apostolilor 2:30

Apostolul Pavel îl compară pe Melhisedec cu Hristos

Pentru că Apostolul Pavel a scris despre Melhisedec (Melchisedec) așa cum a scris, cei mai mulți au înțeles că personajul ar fi veșnic. De aceea, unii chiar l-au pus pe lista posibililor candidați pentru cei doi martori (citește AICI articol!) ai Apocalipsei.

În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi și „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”, fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. […]

Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoșului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. Dacă dar desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților – căci sub preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, și nu după rânduiala lui Aaron? Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii. […]

În adevăr, Legea pune mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârșit pentru veșnicie.

Evrei, capitolul 7

De ce Melhisedec nu poate fi Iisus Hristos

În textele prezentate mai sus, am văzut toate instanțele biblice în care se vorbește despre Melhisedec. Dacă acelea sunt toate sursele, înseamnă că Apostolul Pavel citează niște surse în afara Genezei și Psalmilor sau scrie ceva nou, inspirat de Duhul Sfânt. Apostolul Pavel îl compară pe Melhisedec cu Hristos, însă nu spune că este Hristos, doar îl aseamănă. Vom începe, dar, să argumentăm că Melhisedec nu poate fi Iisus Hristos, folosindu-ne de Scripturile pe care le avem la îndemână. Apoi vom recurge la apocrife să dezvăluim identitatea acestuia. Există două variante despre identitatea acestuia, noi credem că e corectă varianta din Cartea Dreptului (Iașer).

Greșeala ordinii binecuvântărilor

Am văzut în Cartea Genezei că Melhisedec a făcut o greșeală, binecuvântând prima dată pe Avram, apoi pe Dumnezeu. „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului! Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” (Gen. 14:19-20)

Dacă Domnul Iisus Hristos e totuna cu Melhisedec, înseamnă că a făcut o greșeală. Prima dată Dumnezeu trebuia să fie cel care să fie înălțat și binecuvântat, apoi Avram. Biblia este o carte care nu încearcă să rotunjească nicicum caracterul oamenilor, ci îl expune așa cum este. În cazul de față, că Melhisedec omise ordinea în care trebuie dată cinstea: întâi Dumnezeu, apoi omul. Când Domnul Iisus îi învață pe ucenici rugăciunea Tatăl nostru, vedem că El nu greșește în ordinea acordării cinstei: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău… Melhisedec nu poate fi Domnul Iisus fiindcă Domnul Iisus nu greșește în ordinea acordării cinstei.

Greșeala tăcerii

Avram (încă nu îi fusese schimbat numele în Avraam), i-a dat zecuială lui Melhisedec, când de față era și împăratul Sodomei. Totuși, Melhisedec nu îi spune nimic împăratului Sodomei. Nu îi spune nici despre păcatele din cetatea pe care o conduce, păcatele sodomiților, nu îi spune nici despre existența adevăratului Dumnezeu. Noi știm că Domnul Iisus nu a putut sta nepăsător la păcatele cămătarilor din Templu și i-a alungat (Luca 19:45). Uneori, prin tăcerea noastră, aprobăm anumite fapte greșite ale celor din jur.

Melhisedec este mai mic decât Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul nu a putut rămâne pasiv la faptul că regele Irod a luat-o de nevastă pe soția fratelui său, Filip, care era încă în viață. Ioan Botezătorul nu a putut rămâne pasiv la păcat (Marcu 6:17-18), așa cum Melhisedec a rămas pasiv la măcelul provocat de împăratul sodomiților.

Faptul că Ioan Botezătorul este mai mare decât Melhisedec poate fi dedus cu ușurință din spusele Domnului Iisus:

Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul.

Luca 7:28

Niciunul din cei născuți din femei nu este mai mare decât Ioan Botezătorul. Înseamnă că Melhisedec nu poate fi Iisus Hristos deoarce El este mai mare decât Ioan Botezătorul.

Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan.

Ioan 5:36

Omul moare o singură dată, apoi vine judecata

Ați putea spune: bine, dar dacă Iisus Hristos este Melhisedec, atunci e mai mare decât Ioan Botezătorul. Dar asta ar presupune reîncarnare. Însă noi știm că Sfintele Scripturi exclud ideea de reîncarnare. Omul moare o singură dată, apoi vine judecata. Așadar de ce nu S-a născut Iisus de mai multe ori?

…fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa. Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă.

Evrei 9:26-28

Varianta în care Melhisedec este Șem/ Sem, fiul lui Noe

Am văzut că Melhisedec nu poate fi Iisus Hristos. Însă asta nu ne spune cine ar putea fi. Cartea Dreptului menționează acest lucru. Pe lângă varianta din Cartea Dreptului, mai există o variantă despre identitatea lui Melhisedec, cea menționată în 2 Enoh sau Enoh Slavon (AICI).

Și Bera, regele Sodomei, și restul oamenilor lui care erau cu el, au ieșit din varnițele în care căzuseră, să întâmpine pe Avram și pe oamenii lui.
Și regele Adoni-Țedec al Ierusalimului, același era Șem (Sem), a ieșit cu oamenii lui să întâmpine pe Avram și pe oamenii lui, cu pâine și vin, iar ei au rămas împreună în Valea Melec.
Și Adoni-Țedec l-a binecuvântat pe Avram, iar Avram i-a dat zecuială din tot ce adusese din prada dușmanilor lui, căci Adoni-Țedec era preot înaintea lui Dumnezeu.

Cartea Dreptului (Cartea lui Iașer), cap. 16, v. 10-12

Cartea lui Iașer (numită și Cartea Dreptului, deoarece iașer — יָשָׁר — înseamnă drept). Cartea lui Iașer este o aprocrifă, însă este amintită în Biblie în Iosua 10:13 și 2 Samuel 1:18 sub numele de Cartea Dreptului. 

Citește AICI în întregime Cartea lui Iașer (Cartea Dreptului)!

Malki-Țedec și Adoni-Țedec înseamnă același lucru deoarece MALKI- e sinonim cu ADONI-. Din asta ne putem da seama că Melhisedec e mai mult decât un nume, e un titlu.

Sem a fost contemporan cu Avram

Longevitatea pe care au avut-o patriarhii înainte de Peleg este absolut uimitoare. Dacă tatăl lui Noe a trăit 900 de ani, totuși, fiul său, Sem, a avut o viață de 600 de ani. Haidem să vedem longevitatea patriarhilor, să ne dăm seama cine cu cine a fost contemporan, așadar cine cu cine era posibil să se întâlnească. Același tabel al genealogiilor patriarhilor, apoi al domnitorilor peste poporul evreu, ne ajută să calculăm cu precizie când au avut loc anumite evenimente biblice.

Un indiciu că Melhisedec este Sem e faptul că el știa povestea creației. Melhisedec știa că Dumnezeu este „Ziditorul cerului și al pământului”. Tatăl lui Sem, Noe, l-a prins în viață pe Enos, nepotul lui Adam, care a putut transmite pe cale orală povestea creației.

Moștenirea lui Noe: Sem a primit autoritatea, Iafet, bogăția, iar fiul lui Ham, blestemul

După potop, Noe a sădit o vie, a cules strugurii, a făcut vin din ei și s-a îmbătat. Apoi a stat în pielea goală, cu cortul deschis. Ham, mezinul lui Noe, l-a văzut pe tatăl său gol și, deși avea vârsta de aproape 100 de ani, s-a comportat imatur: și-a bătut joc de tatăl său în fața fraților săi, Sem și Iafet. Cei doi nu au fost amuzați de asta, ci au luat o învelitoare și au pășit cu spatele spre cortul lui Noe, iar când au ajuns lângă el l-au acoperit. Astfel că ei n-au văzut goliciunea tatălui lor.

Nu știm ce l-a amuzat atât de mult pe Ham referitor la goliciunea tatălui său încât să încerce să-i amuze și pe alții. Când Noe s-a trezit și a aflat de întâmplare, i-a binecuvântat pe Sem și pe Iafet, dar l-a blestemat pe Canaan, fiul cel mare al lui Ham. A făcut asta ca să nu-și blesteme propriul fiu, că ar fi însemnat că blestemă o treime din omenire.

Noe s-a trezit din ameţeala vinului și a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr. Și a zis: „Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!” El a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem, Și Canaan să fie robul lui! Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet. Iafet să locuiască în corturile lui Sem, și Canaan să fie robul lor!”

Geneza 9:24-27

Și așa s-a întâmplat, în timp: țara lui Canaan a devenit țara lui Israel, un urmaș al lui Sem. E interesant că aceasta este prima instanță din Scripturi în care cineva binecuvântează pe Dumnezeu; tot așa, Melhisedec L-a binecuvântat pe Dumnezeu. Suntem siguri că Noe nu poate fi Melhisedec fiindcă beția nu e un comportament preoțesc.

Canaan s-a încuscrit cu îngerii rebeli

Să nu vă imaginați că fiul mai mare al lui Ham a fost mai bun decât tatăl său, ba chiar mai rău. Canaan s-a încuscrit cu îngeri rebeli, din care a rezultat a doua rasă de uriași, refaimii. (Citește AICI articol despre uriași!) Dumnezeu a trebuit să ridice poporul Israel pentru a șterge astfel de nelegiuiți (care se culcau cu îngeri) și abominații (uriași de cinci metri) de pe fața pământului. Dumnezeu folosise armata lui Israel să facă asta fiindcă promise că nu va mai da un potop (Gen. 9:15). Și fratele lui Canaan, Cuș, s-a încuscrit cu îngerii, urmașul lui Cuș fiind uriașul Nimrod. (Citește AICI articol despre Nimrod, zis și Ghilgameș!) Ham n-a fost tocmai un tată bun pentru fii săi.

Mai târziu, în Scripturi, Dumnezeu chiar a dat o lege, prin Moise, că e o rușine să vezi goliciunea tatălui tău. Știm bine că încălcarea oricărei legi aduce cu ea o pedeapsă.

Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Îți este mamă: să nu-i descoperi goliciunea.

Levitic 18:7

Melhisedec, cu autoritate de preot și rege

Melhisedec a fost preot (nu mare preot, ca Hristos) și rege. Noe l-a binecuvântat pe Sem cu autoritate, iar Dumnezeu a hotărât să îi dea o slujbă preoțească și una regală. El a fost preot al lui Dumnezeu și Împărat al Salemului (loc care după sute de ani s-a numit Ierusalim, CLICK). Vedem că, în final, acesta este scopul mântuirii omului: Dumnezeu vrea o națiune de preoți și regi.

Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El.

Apocalipsa 20:6

Ei vor fi preoți și vor împărăți, adică vor fi și împărați (regi). Nu există nicio îndoială că vor fi preoți și regi fiindcă cei douăzeci și patru de bătrâni subliniază acest lucru.

Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe pământ!

Apocalipsa 5:10

În istorie, păgânul Cezar s-a numit pe sine Pontifex Maximus, adică Mare Preot, fiind preot și împărat. Pentru noi, Hristos e Mare Preot (Evrei 4:14) și Domn (Fap. Ap. 10:36).

Ce înseamnă rânduiala lui Melchisedec

Rânduiala lui Melchisedec înseamnă ordinul lui Melhisedec. De exemplu, în România, există Ordinul Național „Steaua României”, din care fac parte elitele țării; candidații sunt aleși de președinte. Tot așa e și cu ordinul lui Melhisedec; preoția lui a fost primită direct de la Dumnezeu. Sem nu și-a primit preoția prin spița de neam, cum e cazul preoției levitice, începând de la Aaron. Sem și-a primit preoția de la Dumnezeu.

Preoție asumată prin jurământ

Apostolul Pavel ne lămurește ce înseamnă rânduiala lui Melhisedec. În primul rând, este o preoție pe care o dă Dumnezeu după bunul Lui plac, iar cel care o acceptă, o acceptă prin jurământ.

Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Iisus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat și nu Se va căi: ‘Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’”.

Evrei 7:20-21

Leviții nu erau preoți prin jurământ, ci prin spiță de neam. Leviții au fost un neam preoțesc deoarece Dumnezeu stabilise preoția prin Aaron. Toți urmașii lui Aaron au slujit la altar.

Domnul a zis lui Aaron: „Tu și fiii tăi și casa tatălui tău cu tine să purtați pedeapsa fărădelegilor făcute în Sfântul Locaș; tu și fiii tăi împreună cu tine să purtați pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoțești. Apropie, de asemenea, de tine pe frații tăi, seminția lui Levi, seminția tatălui tău, ca să fie legați de tine și să-ți slujească atunci când tu și fiii tăi împreună cu tine veți fi înaintea cortului întâlnirii.

Numeri 18:1-2

Preoție fără început, prin atribuire

Preoția lui Melhisedec nu a avut un început fiindcă vine din cer, după modelul Templului din cer. Și în cer se află un templu.

Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: „Pune cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copți.”

Apocalipsa 14:17-18

Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.

Apocalipsa 8:3

Vedem că îngerii ard tămâie pe altarul din cer și că au loc tot felul de ritualuri sfinte în Templul Ceresc. Îngerii nu puteau fi preoți (nu mari preoți) prin spiță de neam, precum e preoția levitică, fiindcă îngerii nu se reproduc (Matei 22:30). Preoția lui Melhisedec exista și înainte de Melhisedec, ea exista în cer, printre îngeri, doar că Melhisedec a fost primul pământean care a primit-o. Ea nu a început cu jurământul lui de a-și asuma preoția, aceasta doar a coborât pe pământ prin atribuire, apoi a urcat înapoi în cer, cu moartea lui Melhisedec. La fel a fost și cu Hristos.

Preoție fără sfârșit

Știm că preoția lui Hristos e o preoție după rânduiala lui Melhisedec. Și mai știm că, atunci când a murit, Hristos a intrat în Templul din cer cu propriul Său sânge pentru ispășirea păcatelor. Așadar preoția Lui nu a fost afectată de moartea Lui. Mai știm că acest lucru este posibil deoarece cei douăzeci și patru de bătrâni au fost făcuți preoți, iar ei sunt în cer, deci și-au terminat viața de pe pământ.

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică.

Evrei 9:11-12

De aceea, despre preoția după rânduiala lui Melhisedec, Apostolul Pavel spune că nu are sfârșit al vieții. El vorbește despre durata preoției, că e „în veac”, că nu trece de la unul la altul, ci acela care o primește, o păstrează pentru totdeauna. Dacă asta n-ar fi posibil, nici cei 24 de bătrâni nu ar fi în cer preoți și regi. Doar că ei nu sunt MARI preoți, ci doar preoți. MARE Preot e Hristos.

Preoție fără succesiune

Așa cum spuneam, preoția după rânduiala lui Melhisedec nu trece de la unul la altul. Asta înseamnă că nu are succesiune. De aceea nici nu este nevoie să fie mai mulți Mari Preoți după rânduiala lui Melhisedec.

Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoție care nu poate trece de la unul la altul.

Evrei 7:24

Dreptul de posesie

Melhisedec nu a fost „legat“ de altar precum Aaron, preoția aceasta îi permitea să fie chiar și rege. Preoții care își primeau preoția prin linia genealogică, adică prin spița de neam, erau doar slujitori ai altarului și de acolo își luau venitul și nu aveau drept de proprietate.

Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moștenire în țara lor și să n-ai nicio parte de moșie în mijlocul lor. Eu sunt moștenirea și partea ta de moșie în mijlocul copiilor lui Israel. Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba Cortului Întâlnirii.”

Numeri 18:20-21

Preoția după rânduiala lui Melhisedec nu e atât de rară precum pare

Am văzut în citatul din Cartea Apocalipsei că, în final, toți cei care ajung în rai vor fi preoți și regi. Prin asta preoția se întoarce de unde a pornit, adică din cer. Însă avem și exemple în Sfânta Scriptură care ne dau indicii clare că e vorba de alte preoții după rânduiala lui Melhisedec.

Preoția lui Ietro, în același ordin al lui Melhisedec

Nu scrie nicăieri negru pe alb că Ietro a fost preot după rânduiala lui Melhisedec, dar avem toate indiciile că îndeplinește condițiile. Știm că Ietro îl cunoștea pe Dumnezeu, că nu trăia de la altar, cum e cazul preoției primite prin spița de neam. Ietro avea turme, pe când preoția primită pe linie genealogică te obligă să nu trăiești decât de la altar:

Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.

Exod 3:1

Horeb era muntele lui Dumnezeu chiar și înainte ca poporul evreu să fie scos din Egipt. Iar Moise știa asta. De unde dacă Dumnezeu încă nu îi vorbise? Cu siguranță nu din Casa lui Faraon, de unde fugise, ci mai degrabă de la Ietro (Hobab), socrul său. Moise nu s-a însurat cu fiica unui păgân. El s-a însurat cu fiica unui preot al lui Dumnezeu, preot peste întreaga regiune a Madianului. Iar Ietro îl cunoștea pe Dumnezeu fiindcă nu a părut că aude de un nou dumnezeu, ci de unul pe care îl știa. Ietro s-a bucurat auzind de lucrările lui Dumnezeu:

Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel și pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor.

Exod 18:9

Dacă Ietro ar fi auzit atunci pentru prima dată de Dumnezeu, reacția lui nu era doar bucurie, ci el s-ar fi convertit de la păgânism la mozaism. Iar Ietro nu i-a dat nimănui preoția mai departe. Nici n-ar fi putut, că Ietro avea numai fete (Exod 2:16), iar preoția levitică nu fusese stabilită încă.

Nevasta lui Moise, Sefora, nu a crescut în păgânism

Știm, însă, că fiica lui Ietro, Sefora, nevasta lui Moise, crescuse în casa unui preot al lui Dumnezeu și nu era străină de ideea de ritual și nici de existența lui Dumnezeu.

În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul și a vrut să-l omoare. Sefora a luat o piatră ascuțită, a tăiat prepuțul fiului său și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu ești un soț de sânge pentru mine.” Și Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sânge!” din pricina tăierii împrejur.

Exod 4:24-26

Sefora, fiica lui Hobab, nu s-a speriat când L-a întâlnit pe Domnul pe drum, ci a acționat rapid, știind cum. O păgână s-ar fi speriat și n-ar fi știut ce să facă, cum să acționeze. Sefora nu crescuse în păgânism. Așadar, Ietro fusese preot nu după spiță de neam, ci după rânduiala lui Melhisedec.

Preoția lui Moise, (tot) după rânduiala lui Melhisedec

Probabil veți spune: Moise nu a fost preot. Dar dacă Moise nu a fost preot, cum a putut sfinți Chivotul? Dumnezeu a zis despre Moise că el e Dumnezeu pentru Aaron (Exod 4:16) și Faraon (Exod 7:1)? Sigur că nici despre Moise nu este scris nicăieri negru pe alb: a fost preot după rânduiala lui Melhisedec.

Domnul a vorbit lui Moise și a zis: […] Să pui capacul ispășirii pe chivot și în chivot să pui mărturia pe care ți-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; și de la înălțimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei, îți voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

Exod 25:21-25

Chivotul se afla în Sfintea Sfintelor (Exod 26:34). În afară de Marele Preot, oricine intra în Sfintea Sfintelor murea (Num. 4:19). Și oare cine putea sfinți lucrurile pentru Sfântul Locaș dacă nu un preot?

Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns Sfântul Locaș și toate lucrurile care erau în el și le-a sfințit.

Levitic 8:10

Moise a mijlocit pentru popor (Exod 32:30) pentru iertare și a obținut-o fără jertfă de animale (Exod 32:14). El avea o preoție mai înaltă decât Aaron (Evrei 7:7) deoarece el l-a uns preot pe Aaron (Lev. 8:12). Din cauză că Moise nu s-a căsătorit cu o evreică, ci în fuga lui de Faraon își luase de nevastă o etiopiancă pe nume Sefora, Maria (Miriam) și Aaron au vorbit împotriva lui Moise. Atunci Dumnezeu s-a înfuriat și le-a amintit că Moise are o lucrare mai înaltă:

„Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înțeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-ați temut deci să vorbiți împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”

Numeri 12:8

Varianta în care Noe este unchiul lui Melhisedec

Nu știm cu precizie de unde a citat Apostolul Pavel sau dacă Duhul Sfânt l-a inspirat să scrie lucruri noi despre Melhisedec. Cert este că Apostolul Pavel era conștient de toate cărțile care circulau la vremea lui, apocrife sau cărți canonice ale Scripturii. În afară de citatele din Geneza și Psalmi, nu am găsit de unde citase.

Fiindcă nu am găsit nicăieri pe internet capitolele cu Exaltarea lui Melhisedec, capitole din 2 Enoh, am hotărât să le cităm în întregime, mai jos. Vă rugăm să citiți cu discenământ. Noi le privim acestea drept folclor iudaic deoarece povestea cuprinde o profeție despre reîncarnarea lui Melhisedec, iar noi nu credem în reîncarnare. Iar Hristos și-a primit preoția prin jurământ, or vom vedea că, în 2 Enoh, Melchisedec se naște preot. Dacă dumneavoastră credeți că tot ce este citat mai jos se împacă cu Scripturile, decizia de a crede vă aparține. Noi le cităm să vă îmbogățiți cunoștințele.

Capitolul LXXI (71) din 2 Enoh, carte numită și Enoh Slavon sau Cartea Tainelor lui Enoh; despre Exaltarea lui Melchisedec

Concepția imaculată a lui Melhisedec

1. Iată, soția lui Nir, care se numea Sopanim, era stearpă și nu i-a făcut lui Nir vreun fiu niciodată.
2. Sopanim era la vârsta bătrâneții și în ziua morții ei. Ea a zămislit în pântecele ei, dar Nir preotul nu se culcase cu ea și nici nu o atinsese din ziua în care Domnul l-a pus în fruntea liturghiei dinaintea chipului poporului.
3. Și când Sopanim a văzut că e grea, s-a rușinat și s-a ascuns în toate zilele până când a născut. Și nimeni din popor nu a știut despre lucrul acesta.
4. Și, după ce s-au scurs două sute optzeci și două de zile și ziua nașterii a început să se apropie, Nir și-a adus aminte de soția sa și a chemat-o la el în casa lui, ca să vor­bească cu ea.
5. Și Sopanim a venit la Nir, soțul ei și, iată, era grea și ziua nașterii se apropia.
6. Și Nir a văzut-o și s-a rușinat tare mult. Și i-a zis ei: „Ce ai făcut, soție? De ce m-ai făcut de rușine înaintea poporului acesta? Pleacă acum dinaintea mea și du-te acolo unde ai început rușinea pântecelui tău, ca să nu îmi înti­nez mâna din pricina ta și să păcătuiesc înaintea chipului Domnului”.
7. Și Sopanim i-a vorbit lui Nir, soțul ei, zicând: „Stă­pânul meu! Iată, mă aflu la vremea bătrâneții și ziua morții mele a venit. Nu pricep cum nerodnicia pântecelui meu a fost întoarsă”.
8. Și Nir nu a crezut-o pe soția lui și i-a zis a doua oară: „Pleacă de la mine sau te voi lovi și voi face păcat înaintea chipului Domnului”.
9. Și s-a întâmplat că, atunci când Nir îi vorbea soției sale, Sopanim, aceasta a căzut la picioarele lui Nir și a murit.

Melhisedec, născut dintre morți

10. Nir a fost tulburat foarte tare și a zis în inima lui: „Să se fi petrecut lucrul acesta din pricina cuvântului meu, pentru că omul poate păcătui înaintea chipului Domnului prin cuvânt și prin gând?
11. Ai milă de mine, Doamne! Știu cu adevărat în ini­ma mea că mâna mea nu a atins-o. Și spun astfel: Slavă ție, Doamne, căci niciun om nu știe de fapta aceasta pe care Domnul a săvârșit-o”.
12. Și Nir s-a grăbit și a închis ușa casei sale și s-a dus la Noe, fratele său, și i-a spus tot ce s-a petrecut cu soția lui.
13. Și Noe s-a grăbit. S-a dus cu Nir, fratele său, și a intrat în casa lui Nir, din pricina morții lui Sopanim, și au vorbit între ei cum era pântecele ei la vremea nașterii.
14. Și Noe i-a zis lui Nir: „Nu fi mâhnit, Nir, fratele meu! Căci Domnul a acoperit astăzi rușinea ta, pentru că nimeni din popor nu știe de lucrul acesta.
15. Să mergem repede și să o îngropăm în taină și Domnul va acoperi rușinea ta.
16. Și au pus-o pe Sopanim pe pat, au învelit-o în veș­minte negre și au închis-o în casă, pregătită pentru îngro­păciune. Au săpat un mormânt în taină.
17. Și pruncul a ieșit din Sopanim care era moartă și s-a așezat pe pat lângă ea. Iar Noe și cu Nir au intrat ca să o îngroape pe Sopanim și au văzut pruncul stând lângă ea curățându-și veșmintele.

Melhisedec s-a născut preot

18. Noe și cu Nir s-au înspăimântat, pentru că pruncul era deplin dezvoltat la trup, arătând ca unul de trei ani. Și vorbea cu buzele sale și l-a binecuvântat pe Domnul.
19. Noe și Nir s-au uitat la el și, iată, semnul preoției se găsea pe pieptul acestuia și era minunat la înfățișare.
20. Noe și Nir au zis: „Iată, Dumnezeu înnoiește pre­oția din sânge înrudit cu noi, după voia lui”.
21. Noe și Nir s-au grăbit, au spălat pruncul, au pus pe el veșmintele preoției și i-au dat pâinea cea sfântă și el a mâncat-o. Și ei l-au numit Melchisedec.
22. Noe și Nir au ridicat trupul lui Sopanim și au despuiat-o de veșmintele negre, au spălat-o și au îmbrăcat-o în veșminte strălucitoare și au ridicat un altar pentru ea.
23. Noe, Nir și Melchisedec au venit și au îngropat-o la vedere. Și Noe i-a spus fratelui său Nir: „Ai grijă de pruncul acesta în taină până când va sosi vremea, căci oamenii vor fi necredincioși pe tot pământul și vor începe să se întoarcă de la Dumnezeu și, ajungând să fie neștiutori, îl vor omorî”. Și apoi Noe a plecat la locul său.

Visul lui Nir

24. Și pământul începu să fie cuprins de nelegiuire în zilele lui Nir.
25. Și Nir a început să se îngrijoreze peste măsură, mai cu seamă pentru prunc, zicând: „Ce nenorocire s-a abătut asupra mea, veșnic, Doamne, că în zilele mele toată nelegiuirea a început să umple pământul. Și pricep cât de mult s-a apropiat sfârșitul nostru și al întregului pământ din pricina nelegiuirii omului.
26. Ce se arată, Doamne, pentru acest prunc, ce îi este sortit și ce voi face pentru el? Se va alătura și el nouă în nimicire?”
27. Și Domnul a luat aminte la vorbele lui Nir și i s-a arătat în vis. I-a zis lui: „Nir, nu voi îndura marea nelegiuire care s-a abătut pe pământ în mulțime. Iată, voiesc să trimit acum o mare nimicire pe pământ și tot ce se află pe pământ va pieri.
28. Dar nu te neliniști în privința pruncului, Nir, căci îl voi trimite în scurtă vreme pe arhistrategul meu, Michael. Și el va lua pruncul și îl va așeza în raiul din Eden, în raiul unde Adam fusese mai înainte vreme de șapte ani, cu cerul deschis neîncetat până când a păcătuit.
29. Și pruncul acesta nu va pieri împreună cu cei care pier în neamul acesta, așa cum am dezvăluit, așa că Melchi­sedec va fi preotul tuturor sfinților preoți și îl voi face să fie mai-marele preoților care vor veni”.

Nir binecuvântează pe Dumnezeu

30. Și Nir s-a trezit din somn și l-a binecuvântat pe Domnul care i s-a arătat, zicând: „Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul părinților mei, care mi-a arătat cum a făcut un mare preot în vremea mea în pântecele lui Sopanim, femeia mea!
31. Căci eu nu aveam niciun fiu în tribul acesta care să fie mare preot, ci acesta este fiul meu și slujitorul tău și tu ești Dumnezeul mare.
32. De aceea cinstește-l împreună cu slujitorii tăi și marii tăi preoți, cu Sit, Enos, Ruși, Amilam, Prasidam, Maleleil, Seroh, Arusan, Aleem, Enoh, Matusalem și eu, slujitorul tău Nir.

Profeție despre preoția lui Melhisedec

33. Iată, Melchisedec va fi căpetenia celor treisprezece preoți care au fost mai înainte.
34. Și apoi, în neamul de pe urmă, va fi un alt Melchi­sedec, cel dintâi din doisprezece preoți. Iar ultimul va fi căpetenia tuturor, un mare arhipreot, Cuvântul și Puterea lui Dumnezeu, care va face minuni mai mari și mai slăvite decât toate cele dinainte.
35. El, Melchisedec, va fi preot și rege în locul numit Acuzan, adică în mijlocul pământului, unde a fost zidit Adam, și acolo va fi mormântul său de pe urmă.
36. Și despre mai-marele preoților stă scris cum va fi îngropat și el acolo, unde se află mijlocul pământului, tot așa cum și-a îngropat și Adam fiul acolo – pe Abel, omorât de fratele său Cain; căci acesta a stat vreme de trei ani fără îngropăciune, până când Adam a văzut o pasăre numită stăncuță cum își îngropa propriile vlăstare.
37. Știu că s-a lăsat o mare tulburare și în tulburare neamul acesta se va sfârși. Și vor pieri cu toții și doar Noe, fratele meu, va rămâne. Și după aceea va fi o sădire din tribul său și va fi un alt popor și un alt Melchisedec, mai-marele preoților domnind peste popor și săvârșind slujbă pentru Domnul”.

Capitolul LXXII (72) din 2 Enoh, carte numită și Enoh Slavon sau Cartea Tainelor lui Enoh

Îngerul Mihail, trimis după Melhisedec

1. Și, când pruncul a ajuns la patruzeci de zile în cortul lui Nir, Domnul i-a zis lui Michael: „Du-te pe pă­mânt la Nir, preotul, și-l ia pe fiul meu Melchisedec, care este cu el, și pune-l în raiul din Eden pentru a-l păstra acolo. Căci se apropie vremea și voi revărsa toată apa pe pământ și tot ce este pe pământ va pieri”.
2. Și îl voi învia iarăși într-un alt neam și Melchisedec va fi mai-marele preoților din neamul acela.
3. Michael s-a grăbit și a coborât pe timp de noapte și Nir dormea în patul său. Și Michael i s-a arătat și i-a zis: „Domnul spune astfel: «Nir! Trimite la mine pruncul pe care ți l-am încredințat»”.
4. Și Nir nu a priceput cine îi vorbea și inima îi era tul­burată. Și el a zis: „Când poporul va afla de pruncul acesta, îl vor prinde și îl vor omorî, căci inima poporului acesta este mincinoasă înaintea chipului Domnului”. Și Nir i-a spus celui care îi vorbea: „Pruncul nu este cu mine și nu știu cine ești”.

Cuvântarea lui Mihail

5. Iar cel care vorbea a răspuns: „Nu te teme, Nir! Eu sunt căpetenia oștirilor Domnului. Domnul m-a trimis și, iată, voi lua azi pruncul de la tine. Mă voi duce cu el și îl voi pune în raiul din Eden și va fi veșnic acolo.
6. Și când se va ajunge la al doisprezecelea neam și vor fi o mie șaptezeci de ani, se va naște în neamul acela un om drept. Și Domnul îi va spune să se ducă la muntele unde se găsește corabia lui Noe, fratele tău. Și acela va găsi acolo un alt Melchisedec, care a trăit acolo vreme de șapte ani, ascunzându-se de cei care aduc jertfe idolilor, ca să nu îl omoare. Omul acela îl va scoate de acolo și va fi primul preot și rege din cetatea Salim în felul acestui Melchisedec, care este cel aflat la obârșia preoților. Anii se vor împlini până la vremea aceea – trei mii patru sute treizeci și doi – de la început și de la zidirea lui Adam.
7. Și de la acel Melchisedec preoții vor fi doisprezece la număr până când marele Igumen sau Cârmuitor va scoate la iveală tot ce este văzut și nevăzut”.

Răpirea lui Melhisedec la cer și moartea lui Nir

8. Și Nir a priceput primul vis și l-a crezut. Și, răspunzându-i lui Michael, a zis: „Binecuvântat fie Domnul care te-a slăvit pe tine în ziua aceasta pentru mine! Și acum binecuvântează-l pe slujitorul tău Nir! Căci suntem aproape de părăsirea lumii acesteia. Și ia pruncul și fă cu el ce ți-a zis Domnul”.
9. Și Michael a luat pruncul în aceeași noapte în care a coborât și l-a luat pe aripile sale și l-a pus în raiul din Eden.
10. Nir s-a sculat de dimineață, a intrat în cortul aces­tuia și nu a găsit pruncul. Și în loc de bucurie a fost cuprins de mâhnire, căci nu avea alt fiu afară de acesta.
11. Așa și-a sfârșit Nir viața. Și după el nu a mai fost în popor niciun alt preot. Și de atunci pământul a fost cuprins de o mare tulburare.

Ți-a plăcut materialul? Distribuie-l pe rețelele sociale!