Mântuire prin credință, nu prin fapte!

Mântuire la Crucea lui Hristos Mântuire la Crucea lui Hristos

Învățătorii altor religii susțin că trebuie să înveți tehnici de concentrare, să te inițiezi mai mult etc. să ai parte de mântuire pentru a ajunge-n Paradis. Iar toate acestea în cadrul unor cursuri plătite. Biblia zice că mântuirea nu e prin fapte și e gratuită.

Mântuire prin Calea Crucii

Când vine vorba de mântuire, modernitatea l-a învățat pe om să fie mai vanitos ca oricând: orice, numai Calea Crucii nu. Omul modern e în stare să cheltuie sume importante de bani pentru a se „iniția” în spiritualitate, în loc să meargă pe calea dreaptă. Omul modern și-ar contorsiona corpul în tot felul de poziții yoga și ar bea orice halucinogene, pentru a atinge fericirea, nirvana, în loc să umble după Legea lui Hristos și să capete mântuire.

Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.
(Luca 9:23)

Calea Crucii nu înseamnă mântuire prin fapte, Calea Crucii înseamnă lepădare de sine care aduce mântuire, iar Dumnezeu, când omul nu mai este plin de ego, conduce viața credinciosului în așa fel încât să nu mai păcătuiască păcate de moarte (vezi AICI lista):

Orice nelegiuire este păcat, dar este un păcat care nu duce la moarte.
Știm că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzește și cel rău nu se atinge de el.
(1 Ioan 5:17-18)

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.
(1 Ioan 1:9)

Această mântuire este strâns legată de iertarea păcatelor deoarece Biblia spune că în Împărăția lui Dumnezeu nimic întinat nu va putea intra:

Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.
(Apocalipsa 21:27)

Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.
(Faptele Apostolilor 10:43)

Diferența dintre salvare și răsplată

În cazul în care mântuirea nu e prin fapte, ne-am putea întreba dacă tot ceea ce facem mai contează.

Mântuire înseamnă salvare, adică scutire de osândă, de focul veșnic. Răsplata este pentru roada faptelor bune făcute din dragoste pentru Dumnezeu. Răsplata nu e mântuire, iar mântuirea nu e răsplată. Răplata nu mântuie.

Mântuirea e adusă de neprihănirea căpătată prin credința în Hristos, (credință că numai prin sacrificiul Său suntem neprihăniți, nu prin propria strădanie) și este ca un criteriu admis-respins.

Cei iertați intră în Rai, iar cei care au crezut că pot intra în Rai prin propriile forțe, adică fără Hristos, rămân afară. Toți cei care ajung în Rai au parte de aceeași mântuire, dar nu toți cei mântuiți au parte de aceeași răsplată deoarece nu au lucrat la fel pentru Dumnezeu.

Cine primește un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; și cine primește pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
(Matei 10:41)

Dacă treci aur prin foc, iese tot aur. Dacă treci trestie sau fân, iese scrum.

Iar dacă clădește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
(1 Corinteni 3:12-15)

Și, implicit, cei care nu sunt mântuiți, n-au nicio răsplată fiindcă ei n-au clădit nimic, nici măcar fân. E ca și cum cineva a rămas corigent la o materie și n-a trecut nici evaluarea din toamnă: nu este admis în anul următor, chiar dacă a avut numai medii de zece la celelalte materii.

Mântuirea este oferită pe gratis

Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
(Isaia 64:6)

Omul n-a fost capabil să țină Legea lui Moise, iar cele mai bune fapte ale noastre, dacă nu sunt făcute prin neprihănirea dată de credință, sunt cel mult o haină mânjită, de care îți vine să te îndepărtezi când o vezi.

Niciunul nu a fost găsit neprihănit (Romani 3:10). Doar Domnul Iisus Hristos a fost fără păcat, iar prin jertfa Sa, la Golgota, ne-a oferit șansa să fim mântuiți. Iar pentru această mântuire nu trebuie să depui eforturi, nici să plătești, e un dar al lui Dumnezeu.

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.
(Romani 6:23)

El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Iisus.
(2 Timotei 1:9)

Să ignori jertfa lui Iisus Hristos înseamnă să fii sub Lege, adică să cauți neprihănirea prin propriile forțe, ceea ce este imposibil. Chiar și o privire lascivă e considerată preacurvie (Matei 5:28)! Or, cine e născut din Dumnezeu, nu comite acel păcat, că Hristos trăiește în el după ce s-a lepădat de sine, după ce „a fost răstignit împreună cu Hristos”. Fără Iisus Hristos, care a împlinit Legea și proorocii, nu aveam nicio șansă de mântuire.

Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Iisus Hristos, am crezut și noi în Hristos Iisus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii. Pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
(Galateni 2:16,20)

Credința dă direcția spre fapte

Cel care spune că crede în Dumnezeu, dar face pe dos, e pur și simplu un mincinos, adică nu a crezut în Dumnezeu de la bun început.

Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
(1 Ioan 4:20)

De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta. Cu fapta, cunoștința, cu cunoștința, înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea. Cu răbdarea, evlavia, cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni.

Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate.
(2 Petru 1:5-9)

Iar pentru unirea credinței cu fapta, desigur, răsplata va fi mare în cer.

Cain nu a avut credință. Vezi AICI de ce Dumnezeu nu i-a primit jerfta!

Facebook

Disqus

Specify a Disqus shortname at Social Comments options page in admin panel