Lucifer și planul răzvrătirii sale

Lucifer heruvim
Lucifer alungat
Îngerul Lucifer alungat

Lucifer și-a dorit să Îi ia lui Dumnezeu locul, omorându-L. Dar oare s-ar fi răzvrătit dacă n-ar fi avut nicio șansă? Desigur că nu. Ar fi fost absolut stupid, nu-i așa? Iată povestea lui Lucifer în Biblie!

Dumnezeu nu l-a creat pe Diavol. Când Lucifer a căzut din grație, a devenit Diavolul, Satana, adică dușmanul lui Dumnezeu. Ar fi absurd ca Dumnezeu să-L creeze pe dușmanul lui Dumnezeu, e o contradicție. Știa Dumnezeu că Lucifer poate alege să devină Satana? Desigur, dar și noi știm că fiii și fiicele noastre pot alege să ne mintă și totuși alegem să-i concepem, valorea copiilor noștri este mai mare decât greșelile pe care le fac. Însă căderea lui Lucifer n-a avut loc din greșeală, a fost o rebeliune pe față.

De ce s-a răzvrătit Lucifer: totul a început cu narcisismul

Lucifer Painting W. Blake
Lucifer a fost desăvârșit în frumusețe

Ați observat vreodată comportamentul narcisist al pisicilor? Poate acesta ar fi un bun punct de pornire pentru a înțelege cum cineva se poate iubi pe sine fără limite, precum Lucifer. Sau tinerii care își fac mereu selfie-uri și se cred minunați fără să fi realizat nimic demn de respect. Da, trăim într-o lume cu o mentalitate tot mai satanică. Păziți-vă sufletul!

Există vreo scăpare din narcisism? Desigur, Biblia ne dă o soluție care, pusă în practică, reduce drastic dragostea de sine:

Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
(Matei 19:19)

Dacă te iubești mult, și pe aproapele tău trebuie să-l iubești mult. Desigur, Hristos nu se referea aici ca, dacă îți place să îți faci selfie-uri, să îl chemi și pe aproapele tău în cadru, ci se referea la a-l privi pe aproapele tău ca pe egalul tău în toate, să-i oferi ajutorul așa cum te ajuți pe tine.

Așadar, Lucifer își putea corecta calea, doar că el nu își servea aproapele, așa cum Hristos a făcut când le-a spălat picioarele ucenicilor Săi. Lucifer era prea mândru să îi servească pe alții.

Dar cine i-a sucit mințile lui Lucifer? Pe atunci nu existau demoni care să-l ispitească pe Lucifer, așadar, cine l-a ispitit? Oare Dumnezeu l-a ispitit? Nu. Dumnezeu nu ispitește:

Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni.
(Epistola lui Iacov 1:13)

Lucifer s-a ispitit singur hrănindu-și gânduri și pofte care l-au dus la cădere

Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
(Epistola lui Iacov 1:14-15)

Fizic și intelectual, Lucifer era desăvârșit:

Ajunseseși la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. […] Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ.
(Ezechiel 28:12, 17)

Lucifer
Lucifer căzut: o pictură cu Lucifer la începutul
transformării sale în Satana

Lucifer știa toată Legea lui Dumnezeu. De aceea astăzi este cel mai înverșunat adversar al lui Dumnezeu, știe toate chichițele legilor cerești, ne știe pârî la Dumnezeu chiar și cu cel mai neînsemnat gest egoist.

Pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
(Apocalipsa 12:10)

Nu doar Lucifer, chiar și oamenii se pot ispiti singuri. De fapt, de cele mai multe ori, nu Diavolul ne ispitește, ci noi înșine, cu pornirile noastre numai spre rău. Iată ce spune Dumnezeu după potop:

Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui.
(Geneza 8:21)

Cine este Lucifer? Un CRIMINAL!

Pentru Dumnezeu, păcat și moarte sunt precum două fețe ale aceleiași monede. Pentru Diavol, însă, păcatul a fost o armă. Nu știm cum a avut loc, dar știm din Biblie că Lucifer a comis o crimă (sau a împins pe cineva în păcat?). Chiar nu știm cum s-a întâmplat, cert este că acest heruvim a aflat că păcatul, într-adevăr, este letal:

El de la început a fost ucigaș.
(Ioan 8:44)

Lucifer mândrie
Mândria e o formă de egolatrie,
adică de închinare la propria persoană

Cuvintele de mai sus sunt ale Domnului Însuși. Iisus Hristos nu a exagerat: Lucifer a devenit Satana în momentul în care a comis o crimă. Așadar, din primul moment („încă de la început”) în care nu s-a mai numit Lucifer, ci Satana, el deja era un ucigaș. Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, și-a ales bine cuvintele întotdeauna când a vorbit, iar de data asta l-a numit pe Diavol un ucigaș.

Fixația

Știm bine că un narcisist poate ajunge foarte repede un ucigaș. Există două tipuri de narcisism: fixația după propria frumusețe fizică și fixația după propria personalitate. Un narcisist se ia pe sine unitate de măsură, el însuși este propria lege, nu Legea lui Dumnezeu. Mai multe despre narcisism AICI.

Vă mirați? Sincer, eu m-aș fi mirat dacă Iisus ar fi spus: „o fi Diavolul un mincinos, dar n-a omorât pe nimeni.” Ei bine, acela ar fi fost un lucru incredibil…

Căderea lui Lucifer: de ce l-a lăsat Dumnezeu să cadă?

Lucifer moarte
Prin păcat, Lucifer a adus ceva de neconceput până atunci,
anume sfârșitul vieții, Moartea.

Dumnezeu l-a lăsat pe Lucifer să cadă este pentru că nimeni nu scapă de testare – chiar și Hristos a fost testat în deșert. Oare nu ar fi absurdă acum întrebarea: de ce nu vrea Dumnezeu să fii independent? Vrea! Independență înseamnă să poți umbla pe picioarele tale, nu să faci ce te taie capul ca un răsfățat. Lucifer a fost lăsat să dezvolte acea pasiune bolnăvicioasă pentru propria persoană, dar Dumnezeu nu l-ar fi lăsat în acea încercare dacă era peste puterile sale:

Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.
(1 Corinteni 10:13)

Cum ziceam mai sus, calea de ieșire pentru Lucifer din propria adorare era să își iubească aproapele cu aceeași pasiune cu care se iubea pe sine. Încercarea putea fi trecută:

Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
(Matei 19:19)

Cine este Satana? Un tiran. Dar Dumnezeu nu e un tiran!

Dumnezeu îți dă liberul arbitru, dar te va da exemplu negativ să le arate tuturor unde duc căile inimii celui care nu e sub Legea lui Dumnezeu. De aceea a fost scris Vechiul Testament, cu toate faptele acelea oribile, însă documentate cu precizie:

Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, așa că într-o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii.
(1 Corinteni 10:8-11)

Tot așa, toți cei aruncați în Gheenă, vor fi exemplu etern pentru sfinți și îngeri:

Și vor fi chinuiți în foc și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă.
(Apocalipsa 14:10-11)

Ce a urmat când Lucifer a văzut că păcatul e letal?

Păcatul este o abominație. Uneori, mă gândesc la păcat ca la un virus informatic sau ca la o boală precum cancerul. Ce este, de fapt, păcatul? De unde își ia puterea?

Păcatul este arma morții, după cum o spune versetul următor:

Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea.
(1 Corinteni 15:56)

Moartea își trage puterea din păcat, iar păcatul din Lege. Așadar, cum a plănuit Diavolul să îi ia lui Dumnezeu locul? Iată două scenarii:

  1. Diavolul a vrut să folosească Legea lui Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu, să-L facă să păcătuiască (ispitirea și patimile)
  2. Diavolul a orchestrat moartea lui Hristos pentru a-l ține în Locuința morților, ca obiect de șantaj contra lui Dumnezeu Tatăl
Lucifer corupe
Lucifer corupe o treime din îngeri
(Apocalipsa 12:3-4)

Cu o asemenea armă letală la îndemână, Lucifer și-a propus să-L detroneze pe Dumnezeu:

Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe Muntele Adunării […], voi fi ca Cel Preaînalt.
(Isaia 14:13-14)

Cu ocazia asta, ne întărim credința că Dumnezeu chiar cunoaște totul, chiar și ce și-a zis Lucifer în inima lui. Dumnezeu cunoaște absolut totul. Ce este interesant este că Lucifer n-a zis: voi fi mai mare ca Dumnezeu. A zis: voi fi ca Cel Preaînalt. Știa că nu poți să fii mai mare. Dacă Biblia ar fi scrisă de un om, autorul ar fi scris: voi fi mai mare ca Dumnezeu. Dar Biblia nu e scrisă de un om.

A crezut că-L poate face pe Dumnezeu să păcătuiască

Lucifer devine Satana și este alungat.

Dacă Dumnezeu nu ar avea dragoste nemărginită, șansele ca Diavolul să câștige ar fi fost imense: L-a determinat pe Dumnezeu să coboare din slavă în carne și oase (prin Hristos), să-L poată ispiti de nenumărate ori, să-L determine să-și calce propria Lege. Hristos a fost ispitit de nenumărate ori, în toate felurile, nu doar de trei ori, cum cred unii:

După ce L-a ispitit în toate felurile, Diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
(Luca 4:13)

Vine stăpânitorul lumii acesteia; El n-are nimic în Mine, dar vine pentru ca să cunoască […] că fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl.
(Ioan 14:30-31)

Chiar a vrut Diavolul să-L omoare pe Dumnezeu?

A și făcut-o! L-a omorât! E limpede că acesta a fost planul Diavolului. Doar că Iisus Hristos (binecuvântat să fie!), nu doar că a murit, a și înviat, devenind primul născut dintre morți.

El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile El să aibă întâietate.
(Coloseni 1:18)

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu,
așa arată un învingător: smerit, nu mândru.

O mică înjurătură din gura Mântuitorului nostru în timp ce-L biciuiau și totul ar fi fost pierdut. Miza a fost imensă.

Dar Bunul Dumnezeu a câștigat: moartea nu a fost pentru Dumnezeu o contradicție care să-L determine să se anuleze pe Sine Însuși, deoarece o moarte fără niciun păcat e o moarte fără contradicții, e un eveniment plin de victorie, care poate învinge chiar și Moartea adusă de păcat. După Învierea lui Hristos, Diavolul e un inamic învins, slavă lui Dumnezeu!

Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?
(1 Corinteni 15:55)

Așadar, acum avem două feluri de morți: moartea în Hristos și moartea în păcat. Moartea în Hristos este un dar, moartea în păcat este o abominație care va fi aruncată într-un lac (iaz) de foc.

Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc.
(Apocalipsa 20:14)

Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!
(Apocalipsa 14:13)

De ce Diavolul nu este iertat

Diavolul este ahtiat după închinare.

Dacă tot au trecut mii de ani de la căderea lui din grație, oare s-a „lecuit” Diavolul de narcisism? Niciodată! Dovadă stă faptul că I-a cerut Fiului lui Dumnezeu să i se închine:

Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.”
(Matei 4:8-9)

Noi, oamenii, putem comite păcate și, prin jertfa lui Hristos, să fim mântuiți. Nicio altă ființă nu are privilegiul acesta.

Noi suntem făcuți din țărână, dar îngerii sunt făcuți dintr-un material mai tare, ei sunt într-o lume în care Îl văd pe Dumnezeu, n-au frământările și îndoielile muritorilor ca noi, acolo e lumea Adevărului.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin.
(1 Corinteni 13:12)

Iată o descriere a frumuseții lui Lucifer:

Erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
(Ezechiel, cap. 28)

Toți cei despărțiți de Dumnezeu sunt răi și rămân așa

Căderea lui Lucifer nu a fost un accident, ci el și-a dorit să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Dar, pentru că Dumnezeu este (maxim de) bun, ne arată, în Cartea Apocalipsei, că Diavolul nu se căiește nici dacă Dumnezeu îi demonstrează că are puterea să îl arunce-n închisoare:

Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ținea în mână cheia Adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani.

L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo și a pecetluit intrarea deasupra lui. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat și va ieși din temnița lui ca să înșele neamurile care sunt în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, ca să-i adune pentru război.
(Apocalipsa 20:1-8)

Diavolul va fi înlănțuit 1000 de ani.

Așadar, oare „se cumițește” Diavolul după 1.000 de ani de închisoare? Nu. Tot așa, nici cei răi, pe lumea cealaltă, nu se pot schimba în sfinți, Dumnezeu n-are încotro decât să-i arunce într-un loc izolat numit Gheenă. Aici, încă scriem pe ciornă. Acolo, totul e trecut „pe curat”. Cum murim, așa rămânem o veșnicie: buni sau răi, iertați sau cu toate păcatele în brațe.

Ce atitudine trebuie să avem cu privire la Diavol

Să nu rostiți niciodată judecăți de ocară la adresa Celui Rău! Probabil vi se pare ieșit din comun, dar ura nu e atitudinea potrivită. Nici măcar îngerii lui Dumnezeu nu rostesc blesteme și ocări la adresa Diavolului:

Arhanghelul Mihail, când se împotrivea Diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”
(Iuda 1:9)

De asemenea, Iisus Hristos n-a spus niciodată că îl urăște pe Diavol. Iisus Hristos l-a luat în serios pe Diavol, dovadă că l-a inclus în rugăciunea Tatăl nostru: și nu ne duce în ispită, ci ne izbăvește de Cel Rău. Prin „a duce în ispită” înseamnă să te lase vulnerabil Diavolului, nu să te ispitească Dumnezeu, așa cum amintisem mai sus versetul din Epistola lui Iacov 1:13. Și Hristos a fost lăsat vulnerabil, testat:

Atunci, Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul.
(Matei 4:1)

Să nu vă fie milă de Diavol. E un criminal. Noi suntem în război cu forțele întunericului, doar că noi nu cu ură trebuie să răspundem, ci cu blândețe, așa cum Iisus Hristos a scos dracii din demonizatul Gadarei: Capitolul 5 din Evanghelia după Marcu.

Să nu vă imaginați niciun moment că răutatea Diavolului este negociabilă, din contră, capătă putere făcând răul, păcatul este arma lui.

Cum se va sfârși povestea lui Lucifer

Nu există „conflict etern”, cum i se spune în mass-media. Nu. Acest conflict are un început, iar Dumnezeu îi va pune punct. Diavolul va fi aruncat în iazul (lacul) de foc și pucioasă (sulf):

Și Diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă.
(Apocalipsa 20:10)

O pedeapsă cu foc și sulf

Pucioasă e denumirea populară pentru sulf, iar iaz e sinonim cu lac. Iazului de foc i se mai spune pe scurt iad. Pe lângă chinurile neîntrerupte ale arsurilor, Diavolul va fi făcut de rușine și nu va mai avea nicio putere, iar cei din Infern îi vor spune:

Toți iau cuvântul ca să-ți spună: „Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!” […] Te privesc cu luare aminte și zic: „Acesta este cel care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?”
(Isaia 14:10, 16-17)

Ți-a plăcut materialul? DISTRIBUIE-L!

Varianta în limba engleză a acestui articol poate fi găsită AICI.
The English version of this article can be found HERE.

Facebook

Disqus

Specify a Disqus shortname at Social Comments options page in admin panel