De ce n-a acceptat Dumnezeu jertfa lui Cain? Fiindcă el era un om bun doar în ziua în care o aducea. Apoi revenea la viața lui rea.
Cain și Abel au fost gemeni
Cain a fost primul născut al părinților Adam și Eva, iar Abel, cel de-al doilea. Pentru a supraviețui, amândoi s-au apucat de agricultură: Cain de cultivarea plantelor, iar Abel, de creșterea animalelor.
Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată și a născut pe Cain. Și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
(Geneza 4:1-2)
Observăm în textul de mai sus că este vorba de o singură sarcină. Cain și Abel erau gemeni, Cain fiind întâiul născut. Nu scrie că Adam s-a împreunat din nou cu Eva și a născut pe Abel. După uciderea lui Abel, când Adam se împreunează din nou cu Eva, Moise menționează clar asta:
Adam s-a împreunat iarăși cu nevastă-sa; ea a născut un fiu și i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânță în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”.
(Geneza 4:25)
Cain a fost plugar, ca tatăl său
Probabil, Cain a ales să fie plugar deoarece tatăl său, Adam, era plugar. Știm că Adam era plugar deoarece Dumnezeu a spus că se va ocupa de cultivarea plantelor, când i-a dat sentința în Grădina Edenului, pentru că a mâncat din Pomul Cunoștinței Binelui și Răului:
Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.”
(Geneza 3:17-19)
Așadar, dacă Adam și Eva I-au adus Domnului vreodată jertfă de mâncare (nu este menționat), probabil I-au adus din roadele câmpului. Fiecare aducea din ce avea:
După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.
Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor.
(Geneza 4:3-4)
Jertfa lui Cain nu era făcută cu credință
Să ai credință în Dumnezeu nu înseamnă doar să recunoști că El există. Să ai credință înseamnă să adopți setul de reguli de viață al lui Dumnezeu și să ai încredere în acesta și-n Cel care a făcut setul de reguli. Chiar dacă Legea nu fusese încă dată, Dumnezeu a pus în oameni un cuget (lui Adam și Evei li s-a făcut rușine după ce-au călcat porunca), iar Abel asculta mărturia cugetului său, prin credință.
Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui.
(Evrei 11:4)
Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu.
(2 Corinteni 1:12)
Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui, dar spre Cain și spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața.
(Geneza 4:4-5)
Dumnezeu nu privise doar la jertfă, la dar, ci și la omul care o aduse. Tocmai asta nu voia să înțeleagă nici poporul Israel, când fusese instituită Legea, că ideea nu este că au voie să fie răi pe motiv că sacrificiul ar acoperi păcatele.
Roadele câmpului puteau fi primite ca jertfă de mâncare
Nu a fost o problemă faptul că plugarul Cain aduse jertfă de mâncare din roadele câmpului, deoarece el nu dorea să acopere niciun păcat încât să fie neapărat nevoie de sânge, era pur și simplu un dar, un mod de mulțumire. În plus, Legea nu fusese dată:
Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise.
(Romani 5:13-14)
Dumnezeu, în bunătatea Lui, nu dăduse încă Legea, ca oamenii să nu fie pedepsiți cu moartea pentru călcarea ei, să se poată înmulți pe fața pământului. Iar dacă Legea nu fusese dată (vezi AICI lista păcatelor de moarte), nu au fost date nici modul în care trebuie construit altarul, nici modul în care trebuie prezentată jertfa și nici ce se poate aduce ca jertfă. Așadar Cain și Abel nu aduceau jertfe de acoperire ale păcatelor, deoarece nu exista Lege, ei aduceau jertfe de mulțumire, nu pentru iertare deoarece ei se aflau înainte de Lege:
Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare.
(Evrei 9:22)
Ce au adus Cain și Abel era o jertfă de mâncare, un dar de mâncare. Chiar și evreii aduceau daruri de mâncare din roadele pământului, nu era ceva ieșit din comun:
Ornan a răspuns lui David: „Ia-l și să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea-de-tot, carele în loc de lemne și grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.”
(1 Cronici 21:23)
Dumnezeu îi spune de ce a refuzat darul de mâncare
Un om care îi aduce o jertfă lui Dumnezeu fără să se fi străduit înainte să funcționeze după legea dragostei (să iubești pe Domnul și pe aproapele tău) este precum bețivul care-și bate nevasta o lună de zile și se așteaptă ca, în ultima zi a lunii, ea să-i accepte buchetul de flori pe care i-l aduce. Ce rost mai are buchetul de flori?
Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”
(Geneza 4:6-7)
Cain știa că Dumnezeu există. El nu este mirat când Dumnezeu îi vorbește. Iar Dumnezeu îi spune că de-ar fi un om bun, adică dacă ar avea bunătate, i-ar primi jertfa.
Pentru cunoscătorii de limba engleză: pot consulta Biblia interlineară în ebraică (citirea se face de la dreapta la stânga!) să se convingă că versetul vorbește despre a fi un om bun, LA ACEST LINK. Cuvântul folosit, ṯêṭîḇ, este notat cu numărul 3190. Mai pot consulta și cuvântul minḥāh (ro.: ofrandă), notat cu numărul 4503, pentru a observa că este folosit și ca dar de mâncare din roadele câmpului, ca-n întâmplarea cu Ornan și David, citată mai sus.
Bunătate, nu jertfe
Dumnezeu spune că ideea nu este ca oamenii să aducă jertfe, ci să fie buni, să aibă compasiune și să se comporte cu bunătate cu cei din jur.
Căci bunătate voiesc, nu jertfe, și cunoștință de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot!
(Osea 6:6)
Lui nu-i trebuie nici jertfe, ba chiar la un om moment dat se declară scârbit că jertfele au ajuns doar un ritual, precum a fost pentru Cain. Păgânii aveau mentalitatea lui Cain despre sacrificii: îi dai zeului de mâncare să tacă din gură și să fie mulțumit. Dumnezeu, însă, nu e ca un zeu al păgânilor.
„Dacă Mi-ar fi foame, nu ți-aș spune ție, căci a mea este lumea și tot ce cuprinde ea. Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele țapilor? Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulțumiri și împlinește-ți juruințele făcute Celui Preaînalt! Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”
Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înșiri tu legile Mele și ai în gură legământul Meu, când tu urăști mustrările și arunci cuvintele Mele înapoia ta? […] Dai drumul gurii la rău și limba ta urzește vicleșuguri.”
(Psalm 50:12-17, 19)
Viclenia lui Cain
Într-adevăr, și Cain a fost un om a cărui limbă urzea vicleșuguri. Caracterul său viclean este dovedit când premeditează asupra crimei, făcând planul de a-l omorî pe Abel într-un loc ferit. Este probabil că acest om viclean n-avea noțiunea că Dumnezeu se află peste tot și vede tot, pentru El, Dumnezeu rămase-n Eden, o grădină vizavi de care el și ai lui locuiau și a cărui intrare era păzită de heruvimi.
Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel și l-a omorât.
(Geneza 4:8)
Haidem să ieșim la câmp… Pe degeaba aduce un astfel de om jertfe, un om care urzește vicleșuguri, că Dumnezeu nu i le primește. Apoi, Cain a devenit un ucigaș, omorându-și fratele. Se poate observa că n-avea noțiunea atotprezenței lui Dumnezeu din moment ce se face că nu știe unde se află fratele său:
Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
(Geneza 4:9)
Domnul privește spre inima omului și știe imediat ce se află acolo, dacă se află sau nu vicleșug:
Iisus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.”
(Ioan 1:47)
Păcatul lui Cain a fost unul grav: pământul încă nu primise în sânul lui pe cel care a fost luat din acesta, pe Adam, că deja primise sângele lui Abel. Legea nu fusese dată, așadar Domnul este milos și nu-l ucide pe Cain ci-l exilează:
Apoi, Cain a ieșit din Fața Domnului și a locuit în țara Nod, la răsărit de Eden.
(Geneza 4:16)
Fața Domnului era locul, probabil, în care își aduceau jertfele, adică în fața intrării în Eden.
Credința lui Abel
Apostolul Pavel lămurește cum Avraam, care nu primise încă Legea, a putut fi socotit neprihănit prin credință.
Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire”. Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.
Abel nu a fost tăiat împrejur, dar „pecetea neprihănirii sale” căpătate prin credință fusese însăși primirea jertfei sale de către Dumnezeu.
Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui.
(Evrei 11:4)
Să ne iubim unii pe alții; nu cum a fost Cain, care era de la Cel Rău și a ucis pe fratele său. Și pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
(1 Ioan 3:12)
Așadar, înainte de jertfă, faptele lui Cain erau rele, iar ale lui Abel, neprihănite.
Ți-a plăcut articolul? DISTRIBUIE-L!
