Cum vede Dumnezeu păcatul

Păcatele au culoare 1 Tim. 2:8: „...să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli.”

Pentru noi, oamenii, păcatul poate părea ceva abstract, nu îi vedem decât efectele. Noi percepem păcatul ca pe un efect nedorit al egoismului și egolatriei. Însă, în lumea spirituală, Biblia ne spune că păcatul e ceva palpabil și letal.
Pentru Diavol, acest păcat a fost folosit pe post de armă contra lui Dumnezeu (vezi AICI articol).

Păcatul are greutate (masă proprie)

Pentru Dumnezeu, păcatul este un lucru real, cu masă proprie, adică are greutate. Orice corp din jurul nostru are o masă proprie. Când punem mâna să ridicăm unul, simțim că opune o anumită rezistență egală cu greutatea. Tot așa este și în lumea spirituală cu păcatul.

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”

(Ioan 1:29)

Și Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.

(Geneza 18:20)

Păcatele au culoare

Păcatul nu doar că are greutate, dar are și culoare. Dumnezeu Însuși ne spune că păcatele pot avea diferite culori:

Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.
(Isaia 1:18)

Pentru Dumnezeu, păcatele nu sunt invizibile așa cum sunt pentru noi, oamenii: noi le vedem doar efectele. Pentru El, păcatele sunt vizibile, de aceea, pentru a nu se mânia, în Vechiul Testament trebuiau acoperite prin sacrificii animale, iar în Noul Testament prin faptul că Domnul Iisus și-a dat viața cu dragoste.

Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.
(Romani 4:7)

Păcatele au volum

Păcatele au volum și pot fi îngrămădite unul peste altul, până la cer. Păcatele prostituatei Apocalipsei, Curva Babilonului (vezi AICI cine e), sunt atât de numeroase și mari încât au ajuns până la cer.

Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei.
(Apocalipsa 18:5)

Căci fărădelegile noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre și greșelile noastre au ajuns până la ceruri.
(Ezra 9:6)

Păcatele au volum și pot umple o anumită măsură de volum pe care o are Dumnezeu. La sfârșitul vremurilor, când acea măsură este umplută, pe scena lumii apare Antihristul:

Când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean.
(Daniel 8:23)

…și sunt transferabile

Domnul Iisus Hristos a luat asupra Sa toate păcatele noastre și le-a purtat la Golgota.

De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.
(Isaia 53:12)

În Vechiul Testament, însă, se folosea un țap ispășitor care purta păcatele poporului în deșert, unde probabil murea de foame și sete:

Aaron să-și pună amândouă mâinile pe capul țapului celui viu și să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel și toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul țapului, apoi să-l izgonească în pustie printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Țapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit.
(Levitic 16:21-22)

Facebook

Disqus

Specify a Disqus shortname at Social Comments options page in admin panel