Hristos a continuat să fie Dumnezeu și după ce a murit pe cruce. Ce a făcut? L-a înfrânt pe Diavol. Biblia ne spune exact cum.
După ce a murit, Hristos, la fel ca toți cei care au trăit o viață pe acest pământ, a coborât în Locuința Morților. Pe când trupul Său era dat jos de pe cruce, înfășurat în pânze și pus în mormâtul oferit de Iosif din Arimateea, duhul Său, pe care Hristos l-a încredințat Tatălui Său, a coborât în Infern.
Ce este Locuința Morților
Locuința Morților mai este numită de oameni iad sau infern. Noul Testament a fost scris – mare parte – în greacă. Termenul grecesc este hades, termen pe care grecii l-au mai folosit să descrie și locul mitic de peste râul Styx, unde credeau că ajung sufletele oamenilor care n-au fost destul de eroici în viață pentru a fi urcați la rangul de zei, precum e legenda lui Heracle.
Față de viziunea grecească a infernului, Locuința Morților este descrisă în Sfânta Scriptură ca având două secțiuni: Gheena și Sânul lui Avraam. Însuși Iisus Hristos ne face această descriere în Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr.
Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subțire și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire. La ușa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Și dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și l-au îngropat. Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui și a strigat: „Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” Bogatul a zis: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.” Avraam a răspuns: „Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei.”
(Luca 16:19-29)
Deși are o secțiune în care cei ajunși acolo suferă, Locuința Morților nu este iazul de foc (lacul de foc), dovadă fiind că toată locuința, din temelii, va fi aruncată în acel lac cu foc și sulf:
Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
(Apocalipsa 20:14)
Știm despre Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr că nu este o parabolă, adică nu doar o alegorie, nu doar o poveste pentru a-i face pe oameni să înțeleagă mai bine mântuirea, ci este o poveste reală, care servește drept pildă celor care o ascultă:
- În nicio parabolă, personajele nu au nume. Aici, săracul este identificat după nume: Lazăr.
- Parabolele veneau cu explicații date ucenicilor.
- Dacă ar fi o parabolă, care ar fi tâlcul? De exemplu, parabola semănătorului este o poveste alegorică în care semănătorul este Dumnezeu, încercând să sădească Legea Lui în inimile oamenilor.
- Hristos nu a spus niciodată că este o parabolă, oamenii au considerat că este o parabolă și au scris acel subtitlu în Sfânta Scriptură: Pilda…
Cum a avut loc înfrângerea Diavolului
Între Diavol și Iisus Hristos (coborât în Infern) nu a avut loc nicio luptă fizică, nu s-au duelat. Diavolul n-a fost înfrânt într-o luptă epică tip Hollywood, ci a avut loc un proces legal, după Legea lui Dumnezeu Tatăl. După moarte, Hristos s-a înfățișat înaintea Tatălui, iar Diavolul s-a înfățișat și el acolo, să-L acuze. Însă n-a avut nimic împotriva Lui și a pierdut procesul, Dumnezeu Tatăl a dat verdicul în favoarea Fiului. Procesul este descris în următorul verset din Vechiul Testament, în care Iisus (Yəhoshúa) este asemănat cu Iosua (Yəhoshúa). Amândoi au același nume în ebraică.
El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului și pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El, care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!”
(Zaharia 3:1-4)
Patru personaje sunt în această scenă, plus un spectator, care e profetul Zaharia, în total cinci: Îngerul, Iosua, Domnul și Satana. Despre Iosua, când începe să vorbească, aflăm că este, de fapt, Domnul, ceea ce pentru profetul Zaharia a fost, probabil, dificil de înțeles, deoarece în Legea lui Moise nu se vorbește de Sfânta Treime, trei persoane, dar un singur Dumnezeu. Așadar, după cum o spune versetul doi din capitolul trei al Cărții lui Zaharia, Domnul (Fiul lui Dumnezeu) a zis Satanei ca Domnul (Dumnezeu Tatăl) să îl mustre pe pârâș. În verset nu scrie: Iosua zis Satanei, ci Domnul, care purta o haină murdară cu păcatele noastre și ale strămoșilor noștri:
Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.
(Isaia 1:18)
Iar Hristos ne face și pe noi preoți și regi:
Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe pământ!
(Apocalipsa 5:10)
Ce a făcut Hristos după ce Satana a pierdut procesul
Pentru că Satana nu a avut niciun temei legal (Legea lui Moise) să-L învinuiască pe Iisus Hristos în fața lui Dumnezeu Tatăl – Satana n-a putut rosti nicio acuzație – verdictul a fost dat în favoarea Fiului lui Dumnezeu. Însuși Iisus Hristos ne spune ce s-a întâmplat după aceea:
Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.
(Apocalipsa 1:18)
Puterea morții îi aparținea Diavolului, el ne pâra la Dumnezeu să fim omorâți (ca-n povestea lui Iov).
Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.
(Evrei 2:15)
Cel ce avea puterea morții până când n-a fost nimicită, acela e Diavolul. Acum, cheile morții se află în mâinile lui Iisus Hristos, care se află la dreapta Tatălui, iar de acolo nu le mai poate lua nimeni.
După ce a luat cheile morții și ale Locuinței morților, Hristos a coborât în Locuința Morților, eveniment descris de către Apostolul Petru:
El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt.
(1 Petru 3:18)
Din Locuința Morților, Hristos l-a salvat și pe tâlharul care fusese răstignit și care se căise:
Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.
(Luca 23:43)
Tâlharul a ajuns în Sânul lui Avraam. Iar pentru cei aflați în viață, cei care n-au murit și au ajuns într-una din părțile Locuinței Morților, Hristos a dus o răscumpărare veșnică în Templul din Ceruri:
Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică.
(Evrei 9:12)
Hristos a șters zapisul cu poruncile care dovedeau păcatele oamenilor și a învins stăpânirea întunericului:
A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.
(Coloseni 2:14-15)
Apoi Hristos a înviat în trup
Pe când vorbeau ei astfel, Însuși Iisus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.” (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. El le-a luat și a mâncat înaintea lor.
(Luca 24:36-43)
După Înviere, timp de patruzeci de zile, Iisus Hristos s-a arătat nu numai ucenicilor, ci unui număr mare de oameni.
După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
(1 Corinteni 15:6-7)
Când au trecut cele patruzeci de zile, Iisus Hristos S-a înălțat la cer, iar acum se află la dreapta Tatălui.
Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu.
(Marcu 16:19)
Faptul că se află la dreapta Tatălui este dovedit și de vedenia primului martir, Ștefan:
Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
(Faptele Apostolilor 7:55-56)
Fiecare dintre noi ne putem întreba cine s-ar lăsa bătut cu pietre (o moarte groaznică) precum martirul Ștefan dacă nu ar ști sigur că există o viață de apoi.
Vrei să afli mai multe despre cum e structurată Locuința Morților?
Click AICI!
