Știm că Dumnezeu e omnipotent, dar oare ce puteri are Diavolul? Putem fi siguri că, dacă nu îi stă Dumnezeu împotrivă, Satana poate face multe distrugeri (2 Tes. 2:7). Și oare ce spune Biblia despre extratereștri?

Scriem acest articol pe motiv că nu trăim paralel de istorie, ci urmărim semnele vremurilor. Așa cum Dumnezeu își revarsă Duhul Lui cu mai multă abundență (Ioel 2:28), tot așa, activitatea demonică a crescut. Istoria va ajunge la momentul acela că dracii vor locui printre oameni (Apoc. 18:2), dar oamenii nu vor părea deranjați de asta, ci minunați de puterile lor și li se vor închina (Apoc. 13:13, 1 Tim. 4:1 și Apoc. 9:20). Satana își arată puterea întunecată tot mai mult, să înșele mai lesne omenirea, știind că pedeapsa veșnică îi este aproape. Din această cauză, n-ar fi de mirare ca înșelătoarea mass-media, atunci când va avea loc Învierea Drepților, să eticheteze Învierea și luarea la cer a credincioșilor (1 Tes. 4:16-17) drept activitate extraterestră.

Magicienii zilelor noastre lucrează cu puterea Satanei

Nevoia publicului de senzațional i-a determinat pe unii magicieni de scenă să facă pact cu Diavolul. Așadar mulți nu mai fac doar iluzii optice și trucuri explicabile, ci lucrează și cu puterea Satanei, făcând lucruri imposibile. Îi știm cine sunt, sunt magicienii cei mai bine plătiți ai zilelor noastre.

Iane și Iambre, vrăjitorii lui Faraon

Dar asta nu este ceva nou. În Egiptul Antic, preoții puteau face minuni satanice. Când Moise s-a dus pentru prima dată la Faraon, pentru a-i demonstra că Dumnezeu există și că îi cere să îi lase pe israeliți să plece, i-a cerut lui Aaron să arunce toiagul în fața lui Faraon. Dumnezeu a făcut ca toiagul să se transforme în șarpe. Însă și vrăjitorii lui Faraon au putut face același lucru. Numele celor doi vrăjitori ai lui Faron era Iane și Iambre.

După cum Iane și Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot așa și oamenii aceștia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricați la minte și osândiți în ceea ce privește credința.
(2 Timotei 3:8)

Iane și Iambre, amintiți în cărțile apocrife

Cartea Exodului nu menționează numele celor doi vrăjitori. Apostolul Pavel citează o carte apocrifă a Vechiului Testament, unde numele celor doi vrăjitori ai lui Faraon este menționat. În respectiva carte apocrifă se spune că Iane și Iambre erau frați, slujitori ai lui Belial, iar tatăl lor era chiar Balaam. Iane și Iambre sunt amintiți în Cartea lui Iașer (numită și Cartea Dreptului, deoarece iașer — יָשָׁר — înseamnă drept). Cartea lui Iașer este o aprocrifă, însă este amintită în Biblie în Iosua 10:13 și 2 Samuel 1:18 sub numele de Cartea Dreptului. Tot în Cartea lui Iașer e amintită și istoria lui Beor, tatăl lui Balaam. Așadar, cartea apocrifă din care citase Apostolul Pavel să îi amintească pe Iane și Iambre e citată și de Iosua, și de Samuel. Citatul (apocrif) în care sunt amintiți e următorul:

Când ei plecaseră, Faraon a trimis după Balaam magicianul și după Iannes și Iambres, fiii lui, și după toți magicienii și conjuratorii și sfetnicii care îi aparțineau.
(Cartea Dreptului 79:27, pag. 209)

Citește și descarcă AICI această carte apocrifă, CARTEA DREPTULUI (Cartea lui Iașer)!

Cartea Dreptului trebuie citită cu discernământ și înțelepciune. Sunt menționate personaje pe care istoricii nu le-au validat niciodată și sunt prezente unele metafore care, dacă sunt luate de bune, pot zdruncina credința dvs. creștină. De exemplu, se spune că primul vrăjitor a fost Cainan, fiul lui Enos, care domnea peste demoni, dar domnia lui e o metaforă despre stăpânirea artei vrăjitoriei. Știm că demonii sunt domniți de Diavol, iar Diavolul se află sub controlul lui Dumnezeu, cum e descris în Cartea lui Iov: Diavolul nu s-a putut atinge de Iov până când Dumnezeu nu i-a dat voie (Iov 1:12). Așadar, dacă o citiți (Cartea lui Iașer), să o citiți cu discernământ.

Iane și Iambre mai sunt amintiți în Manuscrisele de la Marea Moartă:

În vremuri străvechi, Moise și Aaron s-au înfățișat în puterea Domnului Luminilor, dar și Belial a ridicat cu viclenie pe Iane și pe fratele său, atunci când pentru prima dată a căutat să facă rău poporului Israel.
(Manuscrisele de la Marea Moartă)

Vrăjitorii sunt slabi pe lângă puterea lui Dumnezeu

Iane și Iambre nu s-au putut opune lui Moise decât în trei din unsprezece ocazii. Prima ocazie în care s-au opus a fost când toiagul lui Aaron a fost prefăcut de Dumnezeu în șarpe, iar vrăjitorii au putut imita această minune (Exod 7:11). A doua oară a fost când Dumnezeu a dat prima urgie, transformând apa în sânge. Magicienii au reușit să imite și asta (Exod 7:22). A treia oară, Dumnezeu a adus broaște peste egipteni, dar și vrăjitorii au putut să acopere țara de broaște (Exod 8:7). A patra oară, însă, vrăjitorii au recunoscut că Moise nu face trucuri, ci e „degetul lui Dumnezeu” la lucru (Exod 8:18-19).

Ce e de reținut din asta e că vrăjitorii n-au putut îndepărta urgiile, doar să le imite. Numai Dumnezeu a putut îndepărta urgiile. Dar Dumnezeu a arătat că are putere peste puterea Satanei când toiagul lui Aaron, transformat în șarpe, a înghițit ceilalți șerpi, făcuți din toiegele vrăjitorilor (Exod 7:12). Vrăjitorii n-au putut face ca șerpii lor să mănânce și nici să oprească urgiile date de Dumnezeu. Ba încă Dumnezeu își bate joc de asemenea oameni și le amintește că pedeapsa lor este focul veșnic. E un foc care nu e deloc plăcut și pe lângă care nu-ți vine să stai.

Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. […] Iată-i, au ajuns ca miriștea pe care o arde focul și nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici ca un foc la care stă.
(Isaia 47:12-14)

La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei (prorocii lui Baal) şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme şi se va trezi.”
(1 Împărați 18:27)

Diavolul poate cauza cutremure și intemperii

Diavolul este un dușman feroce al credincioșilor. Uneori, înainte de împlinirea unei promisiuni făcute de Dumnezeu, Diavolul încearcă să fure binecuvântarea respectivă printr-o imitație. Când Dumnezeu i-a promis lui Ilie că se va întâlni cu el, Diavolul a încercat să îi fure lui Ilie acea întâlnire extraordinară.

Domnul i-a zis: „Ieși și stai pe munte înaintea Domnului!” Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră.

Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Și după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând și subțire.
Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la gura peșterii. Și un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”
(1 Împărați 19:11-13)

Vântul care despica munții, cutremurul de pământ și focul au fost lucrările Diavolului. Oricine poate fi sceptic că era doar o coincidență, însă când citești că după cutremur venise foc, îți dai seama că nu e vorba de fenomene naturale. În același fel, Anticristul îi va amăgi pe oameni, făcând lucruri ieșite din comun:

Făcea semne mari până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor.
(Apocalipsa 13:13)

E posibil că Diavolul a încercat să-l omoare pe Iisus când era în corabie cu ucenicii, printr-o furtună pe mare. Ciudat este modul în care furtuna a venit: brusc. Marea pe care o traversau poate fi trecută cu barca în aproape 30 de minute. Orice marinar poate identifica semnele unei furtuni, măcar cu 30 de minute înainte. E greu de imaginat că pe Marea Galileii ar fi valuri atât de mari încât să scufunde o corabie, de aceea unii teologi spun că furtuna respectivă a fost lucrarea Diavolului, iar Domnul Iisus a mustrat marea și vântul să asculte de stăpânul lor, de Dumnezeu, nu de Diavol.

Da, Dumnezeu vorbește cu marea ca și cum poți vorbi cu un om (Iov 38:11), iar marea Îl ascultă.

S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia. Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare.
(Marcu 4:37-39)

Diavolul poate manipula armate

Exemplul lui Iov este la îndemână când vine vorba de a deduce care sunt puterile Diavolului. Diavolul nu s-a putut atinge de neprihănitul Iov până când Dumnezeu i-a dat voie. Însă Diavolul poate manipula armate fiindcă sistemul corupt al lumii acesteia este „opera” sa.

A venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei. Şi s-au aruncat niște sabeeni asupra lor, i-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.”

Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște haldeeni, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut. Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit în cele patru colțuri ale casei; casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre.”
(Iov 1:14-19)

Unul din soli a greșit: acela nu era focul lui Dumnezeu care coborât din cer, acela era focul Diavolului. Am văzut în cazul lui Ilie că Diavolul poate coborî foc din cer, iar Anticristul chiar va face asta (Apoc. 13:13). Un verset mai limpede în ceea ce privește capacitatea Diavolului de a manipula armatele este următorul:

Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.
(Apocalipsa 16:13-14)

Diavolul nu atacă fățiș și e un laș fiindcă fuge (Iacov 4:7). Nu de puterea Diavolului trebuie să ne temem, ci să fim atenți la viclenia lui.

Diavolul poate lovi cu boli

Îngăduit de Dumnezeu, Diavolul poate lovi oamenii cu boli. Pe Iov, Diavolul l-a lovit cu bube, astfel încât toată pielea i-a fost acoperită de boală.

Și Satana a plecat dinaintea Domnului. A lovit pe Iov cu bubă rea, din talpa piciorului până în creștetul capului.
(Iov 2:7)

Însuși Iisus Hristos spune că unele boli sunt cauzate de Diavol.

Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”
(Luca 13:16)

Ce nu poate face Diavolul?

În primul rând, Diavolul nu poate face nimic fără ca Dumnezeu să îi îngăduie. Însă sunt unele lucruri pe care Diavolul pur și simplu nu le poate face fiindcă nu are acea capacitate.

Diavolul nu poate prezice viitorul

Sigur că Diavolul e inteligent și poate calcula probabilități, dar Diavolul nu poate prezice viitorul cu exactitate. De aceea, oricine susține că este proroc, iar prorocia lui nu se împlinește 100%, este doar un ghicitor precum ghicitoarea din Filipi (Fap. Ap. 16:16). Acestea sunt vremurile din urmă, iar în aceste vremuri se ridică mulți proroci mincinoși (Mat. 24:11). De unde știm că Diavolul nu poate prezice viitorul cu exactitate? Fiindcă Dumnezeu l-a provocat să o facă și n-a putut.

Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună și să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul și ce are să se întâmple!
(Isaia 44:7)

Există doar două forțe supranaturale: puterea lui Dumnezeu și puterea Diavolului. Și, citind versetul de mai sus, ne putem da seama că Dumnezeu provoacă la întrecere pe oricine crede că poate prevesti viitorul, inclusiv pe Diavol și vrăjitorii lui. Nimeni nu poate prezice viitorul în afară de Dumnezeu. Oricine a fost la vrăjitoare pentru a afla viitorul, a comis un păcat și s-a păgubit financiar fiindcă viitorul nu îl știe decât Dumnezeu.

Diavolul nu poate citi gânduri

Diavolul poate pune gânduri în inima omului (Ioan 13:2), dar Diavolul nu poate citi gânduri. Ca Diavolul să nu mai poată pune gânduri în inimă, credinciosul trebuie să ceară în rugăciune pacea lui Dumnezeu (Filipeni 4:7). Dar Diavolul nu poate citi gânduri.

Lucrează și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima tuturor copiilor oamenilor.
(1 Împărați 8:39)

Dumnezeu știe chiar și ce gândește Diavolul (Isaia 14:13), ce își spune în inima lui. Citește AICI material despre rebeliunea lui Lucifer! Există vreo altă situație în Biblie în care ni se prezintă faptul că Diavolul nu poate citi gânduri? Da, există.

E vorba de visul lui Nebucadnețar, pe care nu i l-a putut spune nimeni, în afară de profetul Daniel, care primise destăinurea din partea lui Dumnezeu. Din asta putem deduce că Diavolul nu poate ști ce ai visat, cu excepția cazului în care visul a fost de la Diavol, adică ai fost vizitat de groaza nopții. (Citește AICI articol despre Groaza Nopții!) Nebucadnețar se prefăcuse că uitase visul pe care l-a avut, să încerce puterile magicienilor săi, însă niciunul nu i-a putut destăinui și interpreta visul pe care l-a avut (Daniel 2:5). Dacă ar fi uitat cu adevărat visul, magicienii i-ar fi putut spune orice vis, că n-ar fi știut dacă l-a visat sau nu, era ceva ușor de manipulat. Dacă Diavolul ar fi putut citi gânduri, ar fi putut citi visul lui Nebucadnețar chiar în timp ce îl visa. Dar Diavolul nu are capacitatea de a citi gânduri.

Ce zice Biblia despre extratereștri?

Nu există viață pe alte planete. Dumnezeu a făcut viața pe o singură planetă, adică Terra. Capitolul 1 al Genezei nu menționează că Dumnezeu a făcut viață pe alte planete, în lumea văzută. Singurul loc în care mai există viață e în afara acestui univers, acolo unde locuiește Dumnezeu. Știm că Dumnezeu locuiește acolo fiindcă Iisus Hristos, după ce S-a înălțat, stă la dreapta Tatălui.

Cel ce S-a coborât este același cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
(Efeseni 4:10)

„Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
(Faptele Apostolilor 7:56)

Deci Dumnezeu Și-a pus scaunul de domnie mai presus de ceruri. Uitându-te printr-un telescop, n-o să îi găsești niciodată scaunul de domnie, oricât de departe te-ai uita. Însă despre acest univers știm că va fi distrus.

Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
(2 Petru 3:10)

Versetul este destul de limpede: totul va arde. Nimic nu va rămâne. Dacă totul va arde, iar Dumnezeu ar fi creat extratereștri, ei ar arde de vii. Universul a fost atins de păcat și suspină sub apăsarea acestuia, să se termine odată totul.

Dar știm că, până în ziua de azi, toată firea suspină.
(Romani 8:22)

Vedenia lui Ezechiel

Când Israel părăsise pe Domnul, iar poporul fusese dus în Babilon din această cauză, Templul nu mai era locuit de Dumnezeu, ci de idoli. Dumnezeu i-a ales pe Ezechiel și pe Daniel să fie profeții săi. Fiindcă prezența lui Dumnezeu nu mai era în Templu, Dumnezeu S-a hotărât să își arate slava în mod miraculos lui Ezechiel. Dumnezeu stătea pe tron, tronul stătea pe o întindere cristalină, iar întinderea cristalină stătea pe niște roți.

M-am uitat și iată că au venit de la miazănoapte un vânt năprasnic, un nor gros și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului.
Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească.

Fiecare din ele avea patru fețe și fiecare avea patru aripi.
Picioarele lor erau drepte și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel și scânteiau ca niște aramă lustruită.
Sub aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mâini de om și toate patru aveau fețe și aripi.

Aripile lor erau prinse una de alta. Și când mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.
Cât despre chipul fețelor lor, era așa: înainte, toate aveau o față de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o față de leu; la stânga lor, toate patru aveau câte o față de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o față de vultur.

Aripile fiecăreia erau întinse în sus, așa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile.
Fiecare mergea drept înainte, și anume încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se întorceau în nicio parte.
În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, care ardeau, și ceva ca niște făclii umbla încoace și încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare și din el ieșeau fulgere.

Făpturile vii însă, când alergau și se întorceau, erau ca fulgerul.
Mă uitam la aceste făpturi vii și iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru fețe ale lor.
Înfățișarea acestor roți și materialul din care erau făcute păreau de crisolit și toate patru aveau aceeași întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor erau de așa fel, încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roți.
Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor și nu se întorceau deloc în mersul lor.

Aveau niște obezi de o înălțime înspăimântătoare și, pe obezile lor, cele patru roți erau pline cu ochi de jur împrejur.
Când mergeau făpturile vii, mergeau și roțile pe lângă ele și, când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau și roțile.

Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, și împreună cu ele se ridicau și roțile, căci duhul făpturilor vii era în roți.
Când mergeau făpturile vii, mergeau și roțile; când se opreau ele, se opreau și roțile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau și roțile; căci duhul făpturilor vii era în roți.

Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor și se întindea în aer sus, peste capetele lor.
Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, și mai aveau, fiecare, câte două aripi, care le acopereau trupurile.
Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari și ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri, iar când se opreau, își lăsau aripile în jos.

Și venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau își lăsau aripile în jos.
Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el.

Am mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită, ca niște foc, înăuntrul căruia era omul acesta și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus și de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc și, de jur împrejur, era înconjurat cu o lumină strălucitoare.

Ca înfățișarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia care vorbea.

(Ezechiel, capitolul 1)

Roțile văzute de Ezechiel pot fi imitate de Diavol [UPDATE]

Știm că Diavolul încearcă să îl imite pe Dumnezeu, așa cum a încercat folosindu-se de vrăjitorii lui Faraon. Fără îndoială că Diavolul încearcă să imite ceea ce Ezechiel a văzut, pentru a amăgi oamenii să i se închine. Dacă ceea ce spun oamenii despre întâlnirile lor cu extratereștri este real, putem trage două concluzii: (1) că fenomenul OZN-urilor și extratereștrilor este unul clandestin, adică cei care îl cauzează se tem să iasă la lumină respectiv (2) când Diavolul se va arăta lumii împreună cu dracii pe care îi eliberează din Adânc (Apoc. 9:1), va adopta orice șiretlic, doar să înșele omenirea (Apoc. 20:8). Biblia spune că oamenii vor muri de frică așteptând să vină niște lucruri:

Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.

Luca 21:26 (Biblia Ortodoxă)

Diavolul poate lua orice formă dorește, doar ca să înșele (2 Corinteni 11:14), chiar și de înger de lumină. Ciudat este că aceia care spun că s-au întâlnit cu extratereștri, descriu experiența ca fiind una neplăcută, ca o întâlnire cu groaza nopții (click). Asta ne dă indiciu despre cine ar fi în spatele fenomenelor OZN-urilor. La urma urmei, unii îngeri s-au împreunat cu femeile, dând naștere uriașilor, nu este ieșit din comun ca spiritele rele să facă astfel de abominații (Citește AICI articolul!).

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l!